Calogero Grifasi – un nume de retinut

Metoda sa de hipnoza regresiva mi se pare cu adevarat revolutionara, aducand multe raspunsuri celor care cauta adevarul, si, mai mult, permite eliberarea (nu stiu daca permanenta, dar cel putin temporara) de vampirii energetici care ne bantuie. In plus, in acea stare poti vizualiza vieti anterioare, poti afla orice informatie doresti.

Cam atat deocamdata, dar voi mai reveni. Pezint mai jos cateva linkuri pentru cei interesati. Are foarte multe sesiuni postate pe YouTube. Destul de multe sunt subtitrate si in limba romana.

https://www.facebook.com/HipnozaRegresivaCalogeroGrifasi/

www.calogerogrifasi.it

http://www.calogerogrifasi.it/en/

https://www.youtube.com/user/calogerogrifasi/about

https://www.youtube.com/user/calogerogrifasi/videos

Despre economia reală în România

Câteva observaţii despre actuala economie a României şi despre ce ar fi de făcut, la nivel individual şi colectiv.

  1. În lipsa concurenţei reale, preţurile sunt limitate de puterea de cumpărare – mai bine zis de lipsa puterii de cumpărare – a majorităţii populaţiei. Din această cauză:
  2. La fiecare creştere a salariului minim de către guvern, puterea de cumpărare a celor care au un salariu/venit  mai mare decât acest salariu minim, SCADE. Aceştia nu trebuie să se bucure când creşte salariul minim pe economie, ci dimpotrivă. Pentru că vor creşte automat şi preţurile, în timp ce salariul/venitul lor rămâne neschimbat. Chiar şi celor cărora li se măreşte salariul, aceştia se vor bucura de o scurtă perioadă de „prosperitate”, după care preţurile vor creşte automat, şi se vor trezi în aceeaşi situaţie ca mai înainte, dacă nu şi mai rău.
  3. Ar trebui ca măcar preţurile la articolele de bază să fie ţinute sub control de către stat.
  4. Concurenţa reală este dată de o abundenţă de producători şi comercianţi. Acest lucru nu este sprijinit în România, ci dimpotrivă, se iau tot felul de măsuri (fel de fel de cerinţe, birocratice sau nu) pentru limitarea numărului acestora, şi deci împiedicarea liberei concurenţe prin favorizarea „primilor sosiţi”.
  5. Trebuie înţeles faptul că forţa de muncă are un cost, stabilit de cerere şi ofertă. Cei care nu sunt mulţumiţi de cât primesc şi vor să câştige mai mult, trebuie să încerce să îşi depăşească statutul de angajat. Trebuie să încerce să-şi facă o afacere, un PFA, ceva pe cont propriu. În acest fel nu mai sunt limitaţi de costul forţei de muncă. Aceasta este calea corectă. Cel mult se poate încerca o negociere individuală a salariului. În niciun caz nu se recomandă negocierea colectivă de salarii mai mari, care va duce în final la creşterea preţurilor, adică la inflaţie şi la scăderea puterii de cumpărare.
  6. Rezultă o implicaţie dureroasă. Întotdeauna va trebui să existe o majoritate cu venituri mici, care va trăi de pe o zi pe alta, neputând să-şi permită mai mult decât strictul necesar pentru supravieţuire. În schimb, cei puţini care vor reuşi (ei ştiu cu ce eforturi) să aibă un venit de N ori mai mare decât salariul minim, aceştia se vor bucura de o putere de cumpărare de N ori mai mare decât restul.
  7. Se poate spune deci că cei cu venituri mari se bucură de nivelul preţurilor stabilit de majoritatea cu venituri mici.
  8. Ce e de făcut? La nivel individual, am spus la punctul 5. La nivel colectiv, şi rămânând în contextul actual, de economie capitalistă, trebuie să votăm forţele care promit să ajute şi să dezvolte libera concurenţă, producţia, comerţul. Şi să ne asigurăm că îşi vor ţine promisiunile, iar în caz că nu şi le vor ţine, să le cerem socoteală, să nu mai uităm aşa uşor şi să nu mai votăm cu cine nu îşi ţine cuvântul dat.
  9. Deşi acest articol poate fi interpretat ca fiind anti-capitalist, vreau să menţionez că în orice fel de societate este nevoie ca preţurile să fie ţinute sub control. În capitalism, mecanismul este cel descris mai sus. În socialism existau mecanisme dictatoriale (se stabileau preţuri maximale), şi lucrurile erau mai simple din acest punct de vedere. Ţin să menţionez că, din punctul meu de vedere, capitalismul are un merit şi un avantaj foarte mare, şi anume faptul că permite înfiinţarea şi funcţionarea Comunităţilor de Prieteni „Toţi pentru unul, unul pentru toţi”, comunităţi bazate pe respect reciproc, unde toţi membrii se implică total, şi unde profitul se împarte în mod egal. Pe cei curioşi îi îndemn să citească blogul meu, şi se vor putea lămuri despre ce este vorba.

Rectificare: Cat de mare este Soarele? Evrika!

IMPORTANT

In modelul de mai jos, totul depinde de marimea umbrei Pamantului. Am prezentat cazul extrem in care diametrul umbrei Pamantului este egal cu diametrul Pamantului. In acest caz, Soarele rezulta de marimea Pamantului.

Dar daca umbra pamantului este mai mica, observam ca punctul de intersectie care determina pozitia Soarelui se muta tot mai departe, putand ajunge chiar la infinit. Asadar Soarele poate fi foarte departe si foarte mare.

In concluzie, modelul prezentat este corect, dar concluzia este una dusa la extrem.


Cu putina geometrie de clasa a VI-a am gasit explicatia discrepantei intre marimea umbrei Lunii si marimea umbrei Pamantului. Iata schema aproximativa:

evrika

Am plecat de la cazul ideal – ipoteza simplificatoare ca umbra Lunii este nesemnificativa, iar diametrul umbrei Pamantului este egal cu diametrul Pamantului. In partea dreapta se vede proiectia acestora pe un perete imaginar.

Ca sa nu mai lungesc mult, iata concluzia:

In acest caz ideal, Soarele are un diametru egal cu al Pamantului. In realitate el poate fi ceva mai mare decat Pamantul, sa zicem de maxim 1.5 ori (depinde cu cat este mai mica umbra Pamantului fata de Pamant). Deci diametrul Soarelui ar fi intre  12.000 Km si 18.000 Km. Corespunzator, distanta intre Soare si Pamant ar fi intre 1.200.000 Km si 1.800.000 de  Km. Deci cu mult mai mica decat varianta oficiala, de 150 milioane km.

1.800.000 km inseamna cam de 5 ori  distanta de la Pamant la Luna.

Toate aceste calcule le-am facut presupunand ca diametrul Pamantului, al Lunii, precum si distanta dintre Pamant si Luna sunt cele oficial acceptate (diametrul Pamantului aprox. 12.000 km, diametrul Lunii aprox. 3400 km, distanta dintre Pamant si Luna aprox. 340.000 km)

Trebuie vazute implicatiile acestui model. Prima ar fi: daca Soarele este ca dimensiune cam cat Pamantul, ce masa ar avea, si de ce s-ar roti planetele in jurul lui ?

Observatii:

  1. am considerat Pamantul si Luna la aceeasi distanta fata de Soare
  2. distanta dintre Pamant si perete este distanta dintre Pamant si Luna (340.000 km)

 

 

 

Cât de mare este Luna ?

Nu sunt un adept al teoriei Flat Earth (Pământul Plat), dar se pare că Luna nu e aşa de departe şi/sau de mare cum ni s-a zis. Argumentul prezentat în film mi se pare de bun simţ. Am învăţat că Pământul are diametrul cam de 4 ori mai mare ca Luna, dar dacă comparăm umbra Lunii proiectată pe Pământ la o eclipsă de soare (cam cât un oraş, să zicem aprox. 30 km) cu umbra Pământului proiectată pe Lună la o eclipsă de lună (practic o acoperă cu mult, deci peste 3000 km), diferenţa este uriaşă.
Dacă lucrurile ar fi cum am învăţat, atunci:
– fie umbra Pământului ar trebui să fie doar de 4 ori mai mare decât umbra Lunii, adică de aprox. 120 km,  ceea ce nu ar acoperi Luna în timpul eclipsei
– fie umbra Lunii ar trebui să fie mult mai mare, şi să acopere cam 1/4 din Pământ

Nu cunosc o explicaţie rezonabilă pentru acest fapt. Poate voi reveni cu nişte posibile explicaţii, dar sunt departe de a fi rezonabile 🙂

Cum să produci orice remediu homeopat oricând și fără niciun ban

Găsiți aici articolul original:

http://sanatate.findtalk.biz/t510-cum-sa-produci-orice-remediu-homeopat-oricand-si-fara-nici-un-ban

Este absolut genial ! Personal am testat și funcționează. Nu mă întrebați cum. Apa din pahar efectiv avea alt gust după câteva minute.

 

 

Despre etichetare și scientologie

Un alt mecanism al intelectului de a „rezolva” o problemă este de a pune o etichetă, de a da un nume. Avem iluzia că dacă am pus nume la ceva, cunoaștem acel ceva. Un exemplu absolut banal – o frunză. Ne uităm la ea și îi spunem „frunză”, și credem că dacă i-am dat un nume știm totul despre ea. În realitate extrem de puțin oameni știu cu adevărat tot ce se petrece într-o frunză – de fapt nu cred că există cineva care să știe.

Am observat acest mecanism de etichetare foarte pregnant în cazul scientologiei, dar și al altor mișcări care nu sunt aprobate de „politica oficială”, de exemplu Noua Medicină Germană. Vreau să spun câte ceva despre scientologie. Nu am nicio legătură cu ei, nu cunosc nimic din interior, dar extrem de mulți oameni care nu știu absolut nimic despre asta, nu au citit nimic, doar au auzit câte ceva la mâna a doua sau a treia, se grăbesc să îi eticheteze în fel și chip. Personal, am citit câteva materiale din cele care există în „Freezone”, și am descoperit câteva exerciții foarte utile – cum să faci să-ți treacă o durere de cap, cum să deblochezi energiile de-a lungul coloanei vertebrale, cum poți să te vindeci mai repede după o lovitură etc. Citind cărțile Pilotului (The Pilot) – Self Clearing, Super Scio – am descoperit multe tehnici utile de auto-curățire psihică, dar și faptul că e posibil să avem o istorie (extra)galactică de sute de milioane de ani.  De asemenea, Dennis Stephens cu metoda lui de a atinge Nirvana, TROM (The Resolution Of Mind), pe care o apreciez și mi se pare că are rezultate, a plecat tot de la scientologie, el cunoscându-l personal pe L. Ron Hubbard.
În final contează ce funcționează și ce nu funcționează. Dacă o metodă funcționează și are rezultate (uneori cu adevărat miraculoase), mie personal mi se pare că sunt dator să-i acord atenție.

Ce faceți când aveți probleme?

Vorbeam deunăzi pe Skype cu o doamnă din Canada, care este și ea elev la cursul de Root Healing al lui Marc Ruedi. Îi spuneam că în România nu prea este dezvoltată cultura de a apela la psihoterapie, spre deosebire de situația de la ei. M-a întrebat:

– Și ce faceți când aveți probleme? Vă faceți că nu există?

Într-adevăr, citind cursul lui Marc, aflăm că intelectul, atunci când nu poate rezolva o problemă, din diverse motive (de exemplu, intelectul nu înțelege emoțiile), face tot ce poate ca să minimizeze acea problemă, și chiar să o facă să „nu existe”.