Să simţi că-ţi lipseşte ceva, dar să nu ştii ce anume

Am descoperit-o de ceva vreme pe Anita Moorjani

( vezi de exemplu https://www.youtube.com/watch?v=3G7Zbr857ug )

Ce m-a impresionat cel mai mult din experienţa ei în apropierea morţii (NDE=”Near Death Experience”) a fost descrierea faptului că atunci când sufletul ei a trecut pe Tărâmul Celălalt, EA S-A SIMŢIT IUBITĂ NECONDIŢIONAT, DOAR PENTRU SIMPLUL FAPT CĂ EXISTA.

Cred că acest lucru ne lipseşte cel mai mult nouă, oamenilor. Cred că planeta Pământ s-ar schimba radical dacă oamenii ar putea simţi, în viaţa de zi cu zi, faptul că sunt iubiţi de Creator necondiţionat. Nu ştiu motivul pentru care ne-a fost blocat accesul la a simţi iubirea Creatorului – am intra într-o discuţie fără sfârşit pe această temă, cred că toate religiile încearcă să explice acest lucru.

Dar cred că acest lucru ne lipseşte cel mai mult, fără să ne dăm seama de acest lucru de cele mai multe ori.

Pentru cei care cred în Teoria Pământului Plat, prezint un experiment simplu care demonstrează că Pământul este curbat (convex) pe direcția Est-Vest

Experimentul se poate efectua dimineața imediat înainte de răsăritul soarelui, sau seara imediat după apusul soarelui (găsiți pe net informații exacte despre ora de răsărit și ora de apus în fiecare zi). Vremea trebuie să fie senină, dar trebuie să existe totuși nori pe cer sau avioane sau dâre lăsate de avioane.

Experimentul constă în a observa că:

  1. lumina soarelui nu poate ajunge direct pe sol, soarele aflându-se sub linia orizontului
  2. în schimb, soarele poate lumina direct norii, avioanele sau dârele lăsate de avioane, care sunt situate deasupra noastră, la o altitudine mai mare

Acest experiment demonstrează faptul că Pământul este curbat (convex) pe direcția est-vest.

Acest experiment simplu nu ne poate spune însă nimic despre ce se întâmplă pe celelalte direcții. Pentru asta e nevoie de experimente care necesită mai multe resurse. De exemplu, noaptea când cerul este senin, se pot observa de la nivelul solului, în orice direcție dorim, stelele din imediata apropiere a liniei orizontului, după care trebuie să ne ridicăm la o anumită altitudine și să observăm dacă se văd mai multe stele la nivelul liniei orizontului, stele pe care nu le vedeam de la sol.

Condiţia umană, sub semnul lui „încă”

Eu încă sunt tânăr, tu încă eşti în putere, el încă mai vede fără ochelari, ea încă mai e frumoasă, noi încă nu ne-am îngrăşat, voi încă mai recunoaşteţi rudele, ei încă nu fac pe ei, ele încă nu sunt bolnave. Toţi încă nu am murit… Unii spun că Dumnezeu nu se arată pentru că suntem prea păcătoşi. Eu cred că nu se arată pentru că îi este ruşine de cum a construit lumea.


Dreptul la replică :

  • „Eu mă arăt oriunde te uiți”
  • „Eu v-am creat pe voi, iar voi ați creat restul” (Conversații cu Dumnezeu vol.1, de Neale Donald Walsch)

Esența învățăturilor lui Eckhart Tolle, Mooji, Ilie Cioară, Jiddu Krishnamurti (și alții)

Bucură-te de clipa prezentă, savurează clipa de acum. Fii prezent la prezent. Nu este nevoie de nimic altceva pentru a atinge Iluminarea.

Adu-ți aminte de lucrul acesta în fiecare moment. Nu e ușor, la început. Gândurile îți vor distrage atenția de la momentul prezent. Conștientizează acest lucru, atunci când se întâmplă, și ignoră-le, pur și simplu. Revino cu atenția la clipa prezentă. Aceasta este meditația autentică.

Exersând, practicând, vei obține dizolvarea ego-ului și vei reveni la starea de conștiință unitară, Conștiința Divină.

Continuare a discuției despre cele 4 cadrane. De ce trebuie să moară ego-urile în cadranul 4 (părerea mea). Puțin despre a treia iluzie fundamentală.

Ce este ego-ul/personalitatea: este partea din noi care se consideră separată de restul. Ego-ul omenesc începe să se formeze începând cu nașterea, prin acumulare de informații prin intermediul organelor de simț ale corpului fizic. Toate aceste informații sunt viciate, în sensul că ele confirmă minții iluzia că ar fi o entitate separată, care se identifică de regulă cu corpul fizic. Acest lucru nu este întâmplător, ci totul face parte dintr-un plan foarte bine conceput și realizat. Planul este ca iluzia de separare și cea de nevoie să fie perfecte.

Formarea ego-urilor este „sponsorizată” și de prezența uitării/ignoranței – faptul că sufletele întrupate în planul fizic nu își mai aduc aminte nimic din planul subtil, dar nici de eventuale vieți anterioare.

Kabala spune că ego-urile nu trebuie să moară, că ele sunt necesare pentru creșterea dorinței, și arată cum dorințele au crescut permanent la fiecare treaptă a evoluției vieții pe Pamânt: s-a pornit de la neanimat (piatra, roca), urmând regnul vegetal, apoi cel animal, și în final oamenii. Eu vreau să dau un exemplu care demonstreză că creșterea nu trebuie să continue la infinit: frunzele unui copac cresc și tot cresc, până în momentul în care nu mai sunt necesare (costul menținerii lor devine prea mare), și atunci copacul renunță la ele.

Eu cred că ego-urile au fost necesare în cadranul 3, constituind interfețele prin care sufletele au putut să se adapteze la planul fizic. În același timp, au permis să se poată trăi ca experiențe totale separarea și nevoia, cu toate consecințele acestora (lupta pentru supraviețuire, competiția acerbă, războaiele, dar și liberul arbitru, inițiativa, dezvoltarea,  inteligența etc.). Dar în cadranul 4 iluzia separării trebuie să dispară – toate sufletele își vor aduce aminte că „toți suntem unul”. Va fi o iluminare în masă (atenție, dacă nu ne vom elibera de tirania minții singuri, de bunăvoie, acest lucru tot se va realiza, dar prin suferință – suferința puternică sparge ego-urile). Pentru cei interesați de eliberarea de gânduri, trebuie să menționez cartea „Puterea prezentului” („The Power of Now”) de Eckhart Tolle.

Iluzia nevoii va continua să existe în cadranul 4, ceea ce mă face să cred că într-adevăr evoluția va continua tot în planul fizic, cum susțin și tradițiile evreiești, care spun că se va realiza „Raiul pe Pământ” și va veni Messia, conducătorul luminat.

Aș vrea să discut puțin despre a treia iluzie fundamentală, și anume uitarea, sau ignoranța. Aceasta face posibilă trăirea ca experiență efectivă, în proporție de 100%, a celorlalte două iluzii, separarea și nevoia.

În cadranul 1, cadranul Conștiinței Absolute, nivelul de ignoranță/uitare este zero, adică nu există ignoranță/uitare.

În cadranul 2, care semnifică lumea sufletelor,  nivelul de ignoranță/uitare este 1, adică sufletele nu-și amintesc de cadranul 1 și de Conștiința Absolută. Ele trăiesc experiența de „suflete tinere”, curioase și dornice de experiențe diverse.

În cadranul 3, adică planul fizic,  nivelul de ignoranță/uitare crește la 2, adică nu ne aducem aminte nici de cadranul 1, nici de cadranul 2.

În cadranul 4, nivelul de ignoranță/uitare va scădea la 1, adică sufletele își vor reaminti că suntem cu toții frați, fiii aceluiași Creator, și se vor comporta ca atare. Vor dispărea războaiele și toată nebunia din cadranul 3, dar este posibil ca aceasta să vină cu un preț, prețul libertății individuale – un suflet nu va mai putea face „tot ce îi trece prin cap”, ci va trebui să țină cont de nevoile tuturor celorlalte suflete.

După cum am mai spus, eu cred că după cadranul 4 evoluția va reveni în cadranul 1, Absolutul, care nu are început și nici sfârșit, spre deosebire de celelalte 3 cadrane, care sunt temporare. Și probabil că totul va reîncepe, dar asta numai dacă și când va dori Conștiința Absolută.

Despre frică

Astăzi am citit pe un grup o afirmație care m-a contrariat. Și anume că frica reprezintă lipsa iubirii. Mi-am adus aminte că am citit ceva asemănător mai demult și în cartea „Conversații cu Dumnezeu” de Neale Donald Walsch, și anume că frica este la un pol, iar iubirea la celălalt.

Aș dori să clarific această problemă, care mie mi se pare foarte simplă. Frica nu reprezintă lipsa iubirii. Frica este dovada iubirii. Doar atunci când iubești pe cineva îți este frică pentru el. Doar atunci când te iubești pe tine îți este frică pentru tine. Așadar este o greșeală să încerci să lupți cu frica, să încerci să o faci să dispară. Dacă nu-ți mai este frică pentru tine înseamnă că nu te mai iubești. Cred că primul pas spre sinucidere este acesta, să nu te mai iubești. Un sinucigaș trebuie mai întâi să-și omoare iubirea de sine, doar așa poate să nu îi mai pese de ce se întâmplă cu el, cu corpul lui.

Este adevărat, frica trebuie să fie un semnal de alarmă. Dar nu pentru a încerca să o alungi, sau să o inhibi. FRICA ESTE UN SEMNAL DE ALARMĂ CĂ NE AFLĂM ÎN IGNORANȚĂ, CĂ NU NE MAI ADUCEM AMINTE CINE SUNTEM CU ADEVĂRAT. De exemplu, dacă am fi perfect conștienți că suntem un suflet nemuritor, atunci nu ne-ar mai fi frică de moarte.

Așadar, frica este o dublă dovadă – de iubire și de ignoranță. Dovedește că ne iubim, și dovedește că am uitat cine suntem cu adevărat. Nu cu ea trebuie să ne luptăm. Lucrul cu care trebuie să ne luptăm este ignoranța, uitarea. Trebuie să încercăm să ne aducem aminte în permanență cine suntem cu adevărat. Desigur, dacă reușim să scăpăm de ego, de această iluzie că am fi separați de TOT și de toate, problema fricii va dispărea de la sine (și de la Sine).

Revenire la cele 4 cadrane. Evoluția umanității

Vreau să revin la articolul referitor la cele 4 cadrane (https://comunitatideprieteni.wordpress.com/2015/02/15/01-03-cele-4-cadrane/), unul dintre primele articole scrise pe acest blog, și printre cele mai importante, consider eu. Între timp am urmat câteva cursuri mai avansate de Kabala (cei interesați le pot găsi pe https://www.kabbalah.info) și am aflat unele informații pe care nu le știam. În primul rând voi redesena cercul cu cele 4 cadrane, dar le voi numerota diferit, și voi explica de ce.

Mai întâi vreau să fac o recapitulare a ceea ce semnifică cele 4 cadrane. Ideea celor 4 cadrane mi-a venit citind cartea „Comuniune cu Dumnezeu” de Neale Donald Walsch, unde acesta prezintă cele 10 iluzii ale umanității (ar fi util să le caut și să le menționez). Analizând aceste 10 iluzii, mi-am dat seama că ele au la bază doar două iluzii fundamentale: separarea și nevoia (ulterior am inclus și ignoranța/uitarea, dar aceasta se referă doar la modul în care trăim experiențele din cele 4 cadrane – putem trăi aceste experiențe cu uitare, sau cu reamintirea a ceea ce suntem, ceea ce face ca totul să fie mult mai ușor). Și dorind să reprezint vizual toate variantele posibile referitoare la separare și nevoie, am ajuns la cercul cu cele 4 cadrane. Semnificația lor este următoarea: în cadranul 1 nu există nici separare, nici nevoie; în cadranul 2 există separare, dar nu există nevoie; în cadranul 3 există și separare, și nevoie; în cadranul 4 există nevoie, dar nu există separare.

Am corelat informațiile din cursul de Kabala cu cele 4 cadrane și am găsit o corespondență perfectă. Motivul pentru care am renumerotat cadranele este acela că, conform cursului de Kabala – EXISTĂ O CRONOLOGIE. Evoluția pornește din cadranul 1 și continuă cronologic în cadranele 2, 3 și 4. Kabala nu mai spune ce se întâmplă după aceea, dar eu cred că totul revine la Absolut, adică în cadranul 1, unde probabil începe un nou ciclu, deși acest lucru nu este obligatoriu. Am citit undeva (nu mai știu unde, din păcate) un principiu fundamental, care mi se pare adevărat – orice are un început, are și un sfârșit. Și dintre toate cadranele, cadranul 1, reprezentând Absolutul, nu cred că are început și nici sfârșit. Celelalte cadrane sunt toate temporare, adică au un început și un sfârșit.

Totul a început din Absolut, care este reprezentat de cadranul 1. În Absolut nu există separare și nevoie. Și evident că nu există nici uitare. Există o singură conștiință conștientă de sine însăși. Nu există, desigur, niciun corp. Dacă voi avea timp, voi explica faptul că corpurile sunt mijloacele prin care se construiește și se perpetuează iluzia.

Cadranul 2 reprezintă planul spiritual, sau subtil, planul unde există sufletele/spiritele. Acestea sunt corpuri separate unele de altele, dar nu cunosc nevoia (de exemplu, nu au nevoie de apă sau hrană pentru a supraviețui, cum este situația în planul fizic). Conform Kabala, Creatorul a creat un singur suflet, pe Adam – Primul Om, iar acest suflet s-a „spart” ulterior în 600.000 de suflete (nu știu ce semnifică această cifră, este foarte mică comparativ cu populația actuală a Pământului; ca implicație, este posibil ca nu toți oamenii să aibă suflete, cum zice și Corrado Malanga).

Cadranul 3 este cel în care ne aflăm astăzi noi, oamenii. Este planul fizic, material, unde iluzia de separare și nevoie există în proporție de 100%. (Apropo, pe vremea când eram suflete în planul subtil, dacă ar fi venit cineva la noi să ne spună că vom ajunge să ne urâm, să ne luptăm între noi, să ne mințim, să ne furăm, să ne ucidem, am fi rîs de el, crezând că este nebun.)

Cadranul 4 este CEEA CE VA URMA, conform Kabala, este cadranul către care ne îndreptăm cu toții, cu sau fără voia noastră (voi reveni la aceasta). Aici există nevoie, dar nu există separare. Interpretarea Kabala este că noi toți, în planul fizic (!), vom alcătui o singură ființă, prin reconectarea tuturor părților „sparte” ale lui Adam-Primul Om. Conform tradiției evreiești, acest lucru va coincide cu venirea lui Messia. Ce va însemna acest lucru nu mi-e clar. Poate vom funcționa precum albinele sau furnicile, coordonați perfect de către un sistem central. Am găsit pe net și varianta conform căreia vom fi conectați toți la A.I. (inteligență artificială – un supercomputer – căutați scrierile lui Wes Penre https://wespenre.com/), dar personal mi se pare o variantă improbabilă.

Spre deosebire de Kabala, eu cred că pentru a fi posibil așa ceva, oamenii trebuie să își „piardă” eu-rile, ego-urile, personalitățile. Egoul sau personalitatea este o interfață de care sufletul are nevoie pentru a se adapta la planul fizic. Ea începe să se formeze din momentul nașterii în această lume, fiind bazată pe memorie. Celor care vor să afle mai multe despre ego și spargerea acestuia, le recomand să citească sau să caute pe net/YouTube: Eckhart Tolle, Mooji, Papaji, Ramana Maharshi, Nisargadatta Maharaj, Jiddu Krishnamurti, U.G. Krishnamurti, Ilie Cioară, Ionuț Spiridon (https://www.facebook.com/ionut.spiridon.165), Radu Călin(https://haidelatara.wordpress.com/).

Kabala spune că ego-urile nu trebuie să dispară, că au rostul lor, și anume acela de a crește dorința, care era foarte mică la nivelul inert (rocă, piatră), crescând tot mai mult la nivelurile următoare: vegetal, animal și uman. Tot ce trebuie este ca aceste ego-uri să fie „corectate” – să nu mai dorească plăcere pentru ele însăși, ci această plăcere să fie pentru Creator.

Kabala spune că rezultatul final este inevitabil. Dar pentru a ajunge la rezultatul final există două căi: calea cunoașterii și aplicării benevole, și calea suferinței. Din câte am văzut, suferința foarte mare poate duce într-adevăr la „spargerea” ego-ului (este vorba de suferință psihică, nu fizică). Exemple pot fi date prin Jiddu Krishnamurti, care și-a pierdut fratele, și Eckhart Tolle, care ajunsese în pragul sinuciderii. Ambii au cunoscut „iluminarea” în urma acestor suferințe, adică spargerea ego-ului și accesul, în acest mod, la o altă stare de conștiință, eliberată.

Dacă am menționat Kabala, trebuie să menționez care este scopul Creației, conform acesteia. Creatorul a dorit să creeze o creatură căreia să îi dăruiască totul (lumina, iubirea, plăcerea etc.) și care Îi va fi partener egal Creatorului. Această creatură se va concretiza în cadranul 4. Cadranele 2 și 3 sunt doar pași intermediari, necesari „creșterii”, formării acestei ființe. Totul se petrece analog cu pântecul unei mame, care va da naștere unui fiu.

 

Considerații 3

După cum am văzut, alcătuirea corpului omenesc este extraordinar de complexă, depășind (deocamdată) cunoașterea omenească. Același lucru este valabil în general referitor la viața pe Pământ. Dacă chestionați serios orice cercetător științific referitor plante sau animale, va trebui să admită faptul că nu cunoaște 100% modul cum sunt alcătuite și cum funcționează aceste forme de viață. De fapt, vedem că nici măcar pe viruși, care sunt printre cele mai simple forme de viață, nu putem să îi controlăm.

Așadar, dacă privim în jurul nostru la orice formă de viață, trebuie să recunoaștem că a fost creată de către o inteligență superioară nouă. Astfel că ajungem la Afirmația nr. 2 – există o inteligență superioară care a creat viața pe Pământ.

Cei care pot să creadă o poveste precum că viața a apărut întâmplător și a evoluat aleator până la o asemenea complexitate și perfecțiune, încât noi ca oameni, cu toată inteligența noastră, nu reușim să o înțelegem – treaba lor.

Așadar, noi suntem suflete cărora o inteligență superioară le-a asigurat accesul în corpuri fizice, cu care sunt libere să facă orice, inclusiv să le distrugă/autodistrugă. Constatăm că nu intervine nicio forță superioară ca să ne oprească a ne omorî unul pe altul, sau a face de fapt orice dorim.

Constatăm, de asemenea, că acea Inteligență Superioară care a creat viața, s-a asigurat și că aceasta se va perpetua.

O problemă foarte complicată mi se pare asigurarea unei legături perfecte între suflet și corpul fizic. Sufletul este atât de subtil încât poate trece cu ușurință prin orice material din planul fizic (Ilie Cioară, Robert Monroe descriu astfel de experiențe – ei vorbesc despre călătorii cu corpul astral). Și atunci tehnologia necesară pentru a interconecta sufletul cu corpul fizic poate fi considerată cu adevărat un miracol. Și să nu uităm că în fiecare noapte, în principiu, sufletul se desprinde de corp, călătorind în planurile subtile, iar corpul rămâne totuși în viață până la revenirea sufletului înapoi.

Cele două afirmații prezentate până acum eu le consider fapte. Deci avem două fapte: 1. noi nu suntem corpul fizic și 2.există o inteligență superioară care a creat viața pe Pământ. Cele două fapte pot fi înțelese și acceptate la nivelul conștiinței omenești obișnuite, adică nu este nevoie de stări superioare de conștiință ca să le poți accepta. Din păcate, aceasta este limita la care poate ajunge omul obișnuit.

Omul care dorește să cunoască mai multe despre suflet și despre Inteligența Creatoare, trebuie sau să-și dezvolte stări superioare de conștiință, sau să asculte pe cei care au acces la aceste stări superioare de conștiință (fie s-au născut astfel, fie și le-au dezvoltat), sau pe cei care au primit cumva informații de la „nivelele superioare”.

 

Consideraţii 2

Vreau să revin la afirmaţia nr.1 (noi nu suntem corpul fizic) cu o completare importantă. Ca să poţi să afirmi că tu eşti corpul fizic, ar trebui să poţi să controlezi acest corp 100%. În plus ar trebui să ştii cum funcţionează, să cunoşti alcătuirea internă, să nu existe nimic necunoscut despre acesta.

Ori este simplu de constatat că noi putem controla doar anumite grupe de muşchi de la exterior (muşchii braţelor, picioarelor, gâtului etc). Este clar că nu controlăm inima, plămânii, ficatul etc. – organele interne. Mai mult, nici nu ştim cum funcţionează acestea. Dacă nu am fi învăţat despre ele, nici nu am şti că ele există. Şi în plus constatăm că, deşi oamenii studiază acest corp de sute, dacă nu de mii de ani, nu au reuşit încă să afle totul despre el şi despre funcţionarea acestuia.

Deci, pe lângă faptul că nu suntem acest corp, vedem că nici nu suntem în stare să îl cunoaştem complet, deoarece este de o complexitate extraordinară.

Consideraţii 1

  1. Afirmaţia numărul 1 – Noi nu suntem corpul fizic. Asta ne-o zic toate religiile, toate mişcările spirituale şi toţi cei care au acces la planurile subtile ale Realităţii (clarvăzători, mediumi, hipnotizatori etc.). Pentru cei care vor o dovadă în plus, vă prezint un fapt care mie mi se pare incontestabil: existenţa homosexualilor şi a transsexualilor dovedeşte, după părerea mea clar, că suntem suflete întrupate în corpuri fizice: un homosexual (bărbat) este de fapt un suflet de femeie captiv într-un corp de bărbat, iar o lesbiană este un suflet de bărbat captiv într-un corp de femeie.
  2. Celor care au copii foarte mici ca vârstă (câteva luni) le recomand să le studieze cu atenţie comportamentul. Veţi vedea, la un moment dat (am văzut şi eu cu ochii mei) că copilul începe să-şi studieze mâinile, să le mişte şi să le privească curios din toate unghiurile. Este clar că el învaţă ce este corpul şi ce poate să facă cu el. Din păcate, tooate aceste lucruri le uităm, şi ne identificăm cu acest corp cu mult înainte de când ne ştim (asta ar fi cam pe la 2 ani).
  3. Înţelegerea faptului că nu suntem corpul fizic, şi că suntem un suflet întrupat în planul fizic/material, ar trebui să fie primul motiv de bucurie. Nu ar trebui să ne mai agăţăm disperaţi de viaţa în corpul fizic, deoarece noi suntem cu mult mai mult decât acest corp.
  4. Întrebări care apar firesc dupa asimilarea punctului 1: „ce căutăm aici”, „ce este acest loc”, „de unde venim”, „unde ne ducem”, „de ce nu ne aducem aminte nimic” etc.
  5. Religiile încearcă, cu un succes mai mare sau mai mic, să ne dea răspunsuri la aceste întrebări.