01.08. Câteva principii generale şi câteva consideraţii despre Comunităţile de Prieteni

Plecând de la rememorarea comunismului din articolul precedent, rezultă un principiu important:

  • Nu este o cale corectă să impui altora nimic fără acceptul lor, chiar dacă tu crezi că le va face bine; calea corectă este de a demonstra prin puterea exemplului.

Observaţii:

  • Exact acest lucru cred că trebuie să-l facă Comunităţile de Prieteni, să prezinte o alternativă, şi nu să impună ceva cu forţa
  • Acest principiu este chiar mai restrictiv faţă de „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”.

Alt principiu pe care l-am mai mentionat:

  • Binele adevărat este pentru toţi, nu doar pentru unii; binele individual trebuie să meargă mână în mână cu cel colectiv

Observaţie:

  • Atunci când descoperi idei, principii etc. care conţin binele adevărat, simţi nevoia să le împărtăşeşti cu ceilalţi, şi nu să le ţii pentru tine. De ce: pentru că realizezi că, cu cât le cunoaşte şi le aplică mai multă lume, cu atât va fi mai bine pentru toţi, inclusiv pentru tine. (Asta mi s-a întâmplat mie cu această idee, a comunităţilor de prieteni, dar şi cu altele.)

Acestea două cred că pot fi criteriile după care se poate recunoaşte binele adevărat.

Observaţia de mai sus este strâns legată de un alt principiu, pe care l-am întâlnit menţionat în mai multe locuri (scientologie, budism):

  •  Suntem cu toţii „în aceeaşi oală”, şi nu vom putea să ne eliberăm decât împreună

 

Şi acum câteva consideraţii generale despre aceste comunităţi, aşa cum le văd eu:

  • o comunitate trebuie să-şi asigure perenitatea, supravieţuirea peste ani, doar astfel va deveni un exemplu de urmat;
  • din acest motiv, o comunitate trebuie să se constituie în jurul a ceva productiv: o afacere sau o îndeletnicire care să asigure cele necesare membrilor;
  • dacă este vorba de o afacere, comunitatea va produce ceva ce să vândă restului societăţii (produse, servicii, muzică etc.), şi pentru care va cere bani; foarte probabil va intra in competiţie cu alţi producători; în acest caz, comunitatea va trebui să se comporte la exterior ca orice alt agent economic, va trebui să fie competitivă, să-şi asigure o piaţă de vânzare etc.; în acest context, va fi foarte util să-şi asigure serviciile unor manageri cu experienţă, performanţi, să aibe oameni de marketing buni etc.;  toţi aceştia ar fi ideal să fie membri ai comunităţii, dar, dacă nu se poate, pot fi şi persoane externe comunităţii, plătite pentru serviciile prestate
  • dacă comunitatea va fi de tip agricol, dispare parţial necesitatea competiţiei cu alţii; membrii vor putea să-şi asigure hrana necesară, dar tot cred că va fi nevoie de ceva bani pentru alte necesităţi în afară de hrană, şi atunci probabil că trebuie luată în calcul vânzarea de produse agricole catre societate, deci ne întoarcem aproximativ la cazul anterior
  • o activitate rentabilă ar putea fi şi închirierea (terenuri, depozite, locuinţe), desigur dacă comunitatea deţine aşa ceva

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s