01.23. O revizuire a Cercului Creației în model liniar; planul sufletelor

Aș vrea să prezint câteva aspecte referitoare la ce se întâmplă la nivelul sufletelor. Plecând de la asta, am realizat că modelul Cercului Creației nu este foarte exact, deși este didactic – modelul este util pentru a înțelege ce se întâmplă cu o singura „entitate”, cum coboară și apoi se ridică înapoi, ceea ce poate fi echivalat cu un parcurs circular.

Un model mai bun pentru ceea ce vreau sa descriu în continuare ar fi cel liniar, adică, de sus în jos, cele 7 niveluri, în ordine descrescătoare. Un „nivel cu uitare” este mai jos decât același nivel „cu reamintire”:

  1. Tatăl
  2. Fiul cu reamintire
  3. Fiul cu uitare
  4. Sufletul cu reamintire
  5. Sufletul cu uitare
  6. Omul cu reamintire
  7. Omul cu uitare

De ce zic eu că este mai bun acest model – pentru că ne arată cum Omul cu reamintire, în drumul său de urcare, întâlnește mai întâi nivelul Sufletelor cu uitare, care acționează ca o frână asupra urcării acestuia. Modelul Cercului te făcea să crezi că treci direct de la nivelului Omului cu reamintire la nivelul Sufletului cu reamintire, și nu este așa. (Voi explica într-un articol viitor de ce trebuie să existe forțe de frânare, este vorba de stabilitatea dipolului Tată – Om, respectiv despre menținerea acestuia în timp).

Ilie Cioară, dar și Robert Monroe, descriu faptul că în astral, în jurul Pământului se află, atrase de acesta, suflete de vibrație joasă. Ilie Cioară povestește despre un caz în care un practicant de Yoga, încercând să experimenteze decorporalizarea, a ajuns la Spitalul 9. A rămas acolo în jur de un an (așa am reținut, sper să nu spun prostii; cine este interesat, să citească cartea „Moartea morții și desăvârșirea” a lui Ilie Cioară), după care s-a vindecat brusc și i-au dat drumul acasă. Ulterior el a povestit ce i s-a întâmplat de fapt: îndată ce și-a părăsit trupul, un alt suflet i-a luat locul în trup, iar el s-a tot chinuit să se întoarcă înapoi, reușind cu greu acest lucru, în timpul somnului aceluia.

În acest context, îndemnurile lui Michael (Mihail) Raduga, ca toată lumea să experimenteze decorporalizarea (OBE – Out of Body Experience), nu mi se par ok, ba chiar doresc să trag un semnal de alarmă celor amatori de așa ceva.

Este adevărat că o astfel de experiență personală constituie o dovadă copleșitoare că nu există moarte, și că cei care au experimentat așa ceva s-au transformat profund (vezi descrierile experiențelor din preajma morții, sau de moarte clinică), dar riscurile sunt foarte mari.

Referitor la sufletele de vibrație joasă din jurul Pământului, eu cred că acestea sunt ceea ce biserica numește demoni, și asupra cărora se face exorcizarea. De asemenea, tot despre ele este vorba atunci când vorbim de fantome, strigoi, poltergeist etc.

Revenind la planul astral, sau planul sufletelor, acesta poate fi împărțit în 3, după intenția sufletelor:

  • Primul nivel este cel al sufletelor de vibrație joasă, menționate mai sus, care doresc să se întrupeze sau reîntrupeze în planul terestru
  • al doilea nivel este al sufletelor care doresc să rămână în planul astral; Ilie Cioara povestește cazul unei femei întâlnite în planul astral, căreia i-a cerut niște informații, iar acesteia i-a fost frică să i le dea, de teama de a nu fi pedepsită să se întrupeze din nou pe Pământ
  • al treilea nivel este al sufletelor de vibrație înaltă, care încearcă să se purifice suficient încât să se poata reuni cu Sursa; în drumul lor de urcare, cred că procesul se repetă, în sensul de a fi frânate de nivelul următor, care este Fiul cu uitare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s