Decalogul Chomsky

Am primit pe email acest articol foarte interesant, originalul poate fi gasit aici

 

ULUITOR !!! Știți ce este DECALOGUL CHOMSKY ? Dacă nu, CITIȚI NEAPĂRAT.

ULUITOR !!! Știți ce este DECALOGUL CHOMSKY ? Dacă nu, CITIȚI NEAPĂRAT.Noam Chomsky (n. 1924) este un reputat lingvist american, profesor emerit la Massachusetts Institute of Technology (MIT).

În afara mediilor academice, Chomsky este mult mai cunoscut în lumea întreagă pentru activitatea sa politică, îndeosebi în ceea ce priveşte critica vitriolantă la adresa politicii externe a Statelor Unite, dar şi a guvernelor altor mari puteri. Drept care este considerat şi o personalitate marcantă a stângii politice din Statele Unite.

Noam Chomsky a identificat şi a explicat, într-o formulare pe înţelesul tuturor, regulile de bază ale manipulării pe care se bazează puterea politică în criza de legimitate şi pe care el le numeşte strategii ale diversiunii. Ele au fost sintetizate în ceea ce poate fi numit “Decalogul Chomsky”.

Decalogul Chomsky

1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate

Pentru aceasta: Să distragi permanent atenţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional.

2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii

Pentru aceasta: Inventează false ameninţări, ori creează probleme grave, care îngrijorează real şi angajează opinia publică, iar apoi oferă soluţiile.

Un exemplu: Favorizează insecuritatea cetăţenilor, apoi guvernarea providenţială salvează naţiunea în temeiul legilor represive cerute de popor, cu preţul limitării propriilor libertăţi democratice.

3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău

Pentru aceasta: Mecanismele propagandei “albe” (oficială, integral asumată de guvern), “gri” (parţial asumată) şi “negre” (niciodată asumată) trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permamenţă preocupat pentru ameliorarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului. Politicile antipopulare dure se vor aplica gradual, pentru a se preveni ori atenua protestele sociale. În acest fel, cel mai mare rău devine suportabil dacă e administrat în porţii anuale, conform unui program anunţat.

4. Poporul trebuie să creadă că şi ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trai mai rău este tot pentru binele său

Pentru aceasta: Să obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e prevenit şi amânat.

5. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu-i permită sesizarea legăturii dintre cauze şi efecte

Pentru aceasta: Să te adresezi oamenilor ca şi cum ar avea cu toţii o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre un tip de gândire superficială, naivă şi cu predispoziţie la intoxicări informaţionale.

6. Poporul trebuie dezobişnuit să problematizeze realitatea şi să acţioneze sub impulsul emoţiilor

Pentru aceasta: Să faci tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manipulat.

7. Poporul trebuie obişnuit cu satisfacţii ieftine, care să-i ocupe timpul şi să-l demotiveze în atingerea unor idealuri superioare

Pentru aceasta: Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţional este instrumentul ideal de a tine cetăţenii în ignoranţă şi a manipula opiniile colective după bunul-plac.

8. Poporul nu trebuie să aiba acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă şi obiectivă

Pentru aceasta: Să încurajezi financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul şi îl ţin legat de emisiuni şi seriale vulgare, ce trag inteligenţa în jos.

9. Poporului trebuie să-i fie indus spiritul turmei

Pentru aceasta: Să stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin o turmă şi sunt uşor de controlat.

10. Poporul nu trebuie să creadă în existenţa strategiilor şi mijloacelor oficiale de manipulare

Pentru aceasta: Să apelezi la toate cuceririle ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp, să discreditezi aceste cunoştinţe prin mass-media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare.

 

01.40. Implicații ale faptului că 4versul nostru e o particulă elementară în cadrul unui univers superior – partea a II-a

Totul e vibrație, frecvență, pulsație, mișcare, nimic nu e staționar. Nu există nimic care să-și păstreze forma la nesfârșit – totul se transformă tot timpul. Stabilitatea oricărei forme este doar o aparență, este doar temporară.

Am înțeles că ceea ce am numit până acum Dumnezeu, respectiv „Tot ceea ce există”, nu este chiar Tot ceea ce există, ci este la rândul Său „o picătură într-un ocean”.

Am înțeles că nici chiar Dumnezeu nu este absolut liber, deși oamenii așa își imaginează. El trebuie să respecte niște legi ale Creației de la un nivel superior, care conduc la un anumit nivel de mecanicitate. La rândul Lui, în momentul în care crează, indiferent ce anume, stabilește automat niște legi pe care elementele componente trebuie să le respecte.

În procesul de Creație trebuie să existe legi, altfel Creația nu ar putea fi stabilă. Dacă vrei să construiești o casă din cărămizi, este obligatoriu ca acele cărămizi să își păstreze forma și locul în care le așezi. Dacă fiecare cărămidă ar începe să-și schimbe forma, sau ar începe să se miște din locul în care ai pus-o din cauză că nu îi place, atunci nu ai mai putea construi niciun fel de casă.

Am tot spus că Dumnezeu și-a dorit să experimenteze și altceva decât „Eu sunt”. Am preluat afirmația de la Walsch, și pare a fi într-adevar corectă, dar iată că trebuie diferențiat între ce este proces mecanic și ce nu!

Impresia mea este că viața pe Pământ este o „creație pură” și personală a lui Dumnezeu, adică nu face parte din procesul mecanic, nu are legătură cu acesta. Asta înseamnă și că nu poate influența cu nimic procesul, acea pulsație periodică – asta e într-un fel demoralizant, deoarece înțelegem că, cu ea sau fără ea, lucrurile vor continua la fel – deci nu pare ca viața pe Pământ să aibă vreo finalitate, vreun scop – în afară de acela de a experimenta diverse stări de conștiință, sentimente, trăiri, ceea ce este exact ce spuneam că și-a dorit să experimenteze Dumnezeu. În același timp, prin „dilatarea” timpului și spațiului, Dumnezeu a reușit să scoată temporar această creație de sub influența acelor legi implacabile, deci aici există mai multă libertate, după cum am mai spus. Totuși acele legi acționează permanent, și vor face ca tot Universul material să revină la Sursa de unde a plecat, deci viața în planul material, în sensul în care o definim acum, va dispărea – la fel ca și planul material.

Apare întrebarea – ce se poate schimba și ce nu? În particular, pe mine mă interesează dacă societatea actuală se poate schimba cu ceva mai bun sau nu. Îmi este clar că ea este rezultatul viziunii oamenilor „competitivi”, „materialiști”, pe care au impus-o și celorlalți. Dacă oamenii „egalitari”, „spirituali”, se vor uni, se vor organiza, eu cred că vor putea oferi o alternativă, eventual chiar prin acele „comunități de prieteni – toți pentru unul, unul pentru toți”.

Marc Aureliu (? nu este sigură sursa originală) spunea: Dă-mi Doamne puterea de a accepta ceea ce nu se poate schimba,
curajul de a schimba ceea ce se poate schimba și înțelepciunea de a face diferența dintre ele
. Aceasta ar putea fi definiția sau calea fericirii pentru om.

 

01.39. Implicații ale faptului că 4versul nostru e o particulă elementară în cadrul unui univers superior – partea I

Am spus că 4versul nostru (format din cele 4 cadrane) este o particulă elementară, componentă a unui univers mai mare, și că are o comportare pulsatorie – asta ar putea însemna că este ceea ce știința actuală, mai precis mecanica cuantică, prin „Teoria Stringurilor”, numește un string.
Aceasta viziune răspunde la câteva întrebări, dar și ridică altele, tot mai delicate.
O primă implicație ar fi că răspunde la o întrebare pe care am pus-o mai demult, și la care nu am răspuns satisfăcător la momentul respectiv. Întrebam cum ar putea Dumnezeu aflat în starea „Eu sunt”, în cadranul 3, unde nu există nici separare nici nevoie, să își dorească (alt)ceva – deoarece spuneam că nimeni nu poate dori ceva ce nu cunoaște. Iată că acum avem răspunsul: Cercul Creației a mai fost parcurs, nu este acum prima oară (și desigur nici ultima), deci toate stările au mai fost experimentate, probabil de nenumărate ori. Spiritualitatea orientală vorbește despre „respirația” lui Dumnezeu, formată din inspirație și expirație, descriind această comportare pulsatorie, care se repetă la infinit.
Altă implicație este asupra afirmației că „totul este perfect”, pe care o găsim exprimată de multe ori în cărțile lui Walsch. Înțelegem că totul este perfect, dar apare o componentă mecanicistă, repetitivă. Înțelegem că există niște legi care nu pot fi încălcate – nici măcar de către Dumnezeu –  de exemplu faptul că indiferent de ceea ce vom face sau nu vom face, nu se va putea schimba nimic la nivel macro, respectiv această „respirație” a lui Dumnezeu – Universul în care ne aflăm va ajunge la o limită maximă, după care se va contracta și totul va reveni la starea „inițială”, corespunzătoare cadranului 3, caracterizat prin lipsa separării și a nevoii – după care totul se va repeta, la nesfârșit…
Oare aceasta să fie Dharma, Legea de care vorbesc hindușii?
Deci iată că ceea ce numim noi Dumnezeu respectă și El niște legi. Mai mult, aceste legi sunt de neclintit. Și acolo unde sunt legi de neclintit, nu există libertate. În acest context, trebuie să reconsider afirmația făcută în „Poveste despre planeta Arret”, unde spuneam că noi ne aflăm în cel mai rău loc din Univers, în sensul că suntem în cadranul 1, caracterizat de separare și nevoie. Acum înțelegem că locul în care ne aflăm oferă infinit mai multă libertate decât are particula pulsatorie luată ca întreg, iar acesta este un dar neprețuit pe care ni-l face și/sau Și-l face Dumnezeu Lui Însuși.
Iată deci că ar trebui să apreciem această libertate și să ne bucurăm de ea, aici și acum, în prezent – să ne bucurăm de fiecare clipă, chiar dacă nu există o finalitate, un scop, pe care le caută intelectul nostru, care așa este obișnuit să funcționeze.
Probabil că acesta este rostul Cercului/Dipolului Creației – să ofere libertate, ceea ce lipsește la nivelul absolut.
Îmi aduc acum aminte de afirmația lui Iisus, să căutăm adevărul, căci adevărul ne va face liberi. Se referea oare la această libertate? Să înțelegem cu adevărat și complet faptul că suntem liberi, și că acesta este cel mai mare cadou pe care ni-l face Dumnezeu? În acest caz toate religiile care stabilesc porunci, legi, reguli etc. sunt total pe alături de Adevăr!
 O întrebare delicată care se pune este: toate lucrurile se întâmplă la fel la fiecare pulsație? Adică totul e mecanic, nu putem schimba nimic, inclusiv propriul comportament? Este foarte posibil, cel puțin la nivelul omului „obișnuit”, despre care Gurdjieff spunea că nu are voință, și doar reacționează la stimulii exteriori. Gurdjieff spunea că numărul celor care se pot elibera este foarte redus, și că acest fapt se poate realiza doar fără să „atragi atenția” – adică ar exista niște mecanisme care împiedică „iluminarea pe scară largă”. S-ar putea să fie vorba de mecanisme care asigură echilibrul Dipolului și funcționarea acestuia în parametrii stabiliți inițial – dacă ar apărea prea mulți oameni iluminați, ar fi pusă în pericol chiar existența  cadranului 1, unde ne aflăm acum, cadranul unde există separare și nevoie.