Despre etichetare și scientologie

Un alt mecanism al intelectului de a „rezolva” o problemă este de a pune o etichetă, de a da un nume. Avem iluzia că dacă am pus nume la ceva, cunoaștem acel ceva. Un exemplu absolut banal – o frunză. Ne uităm la ea și îi spunem „frunză”, și credem că dacă i-am dat un nume știm totul despre ea. În realitate extrem de puțin oameni știu cu adevărat tot ce se petrece într-o frunză – de fapt nu cred că există cineva care să știe.

Am observat acest mecanism de etichetare foarte pregnant în cazul scientologiei, dar și al altor mișcări care nu sunt aprobate de „politica oficială”, de exemplu Noua Medicină Germană. Vreau să spun câte ceva despre scientologie. Nu am nicio legătură cu ei, nu cunosc nimic din interior, dar extrem de mulți oameni care nu știu absolut nimic despre asta, nu au citit nimic, doar au auzit câte ceva la mâna a doua sau a treia, se grăbesc să îi eticheteze în fel și chip. Personal, am citit câteva materiale din cele care există în „Freezone”, și am descoperit câteva exerciții foarte utile – cum să faci să-ți treacă o durere de cap, cum să deblochezi energiile de-a lungul coloanei vertebrale, cum poți să te vindeci mai repede după o lovitură etc. Citind cărțile Pilotului (The Pilot) – Self Clearing, Super Scio – am descoperit multe tehnici utile de auto-curățire psihică, dar și faptul că e posibil să avem o istorie (extra)galactică de sute de milioane de ani.  De asemenea, Dennis Stephens cu metoda lui de a atinge Nirvana, TROM (The Resolution Of Mind), pe care o apreciez și mi se pare că are rezultate, a plecat tot de la scientologie, el cunoscându-l personal pe L. Ron Hubbard.
În final contează ce funcționează și ce nu funcționează. Dacă o metodă funcționează și are rezultate (uneori cu adevărat miraculoase), mie personal mi se pare că sunt dator să-i acord atenție.