Alte consideraţii despre principiul „Fiecare om are, prin naştere, dreptul la condiţii decente de trai”

Nu aş vrea să se înţeleagă din articolul precedent că aş fi un adept al ne-muncii. Mai degrabă sunt un adept al EMPATIEI.

Munca, în momentul în care este necesară, trebuie făcută, dar nu în condiţiile societăţii de azi, unde fiecare fuge de muncă şi caută un locşor cât mai călduţ. Atunci când există empatie, fiecare doreşte să îşi aducă contribuţia, atât cât poate el, la munca desfăşurată de toţi ceilalţi. Această empatie este înnăscută. Uitaţi-vă la copii, cum vor să facă şi ei ceea ce fac părinţii. Aduceţi-vă aminte de triburile „primitive”, unde era o mare onoare pentru cei tineri de a deveni bărbaţi şi a participa la activităţile făcute de bărbaţi.

 

Reclame

„Fiecare om are, prin naştere, dreptul la condiţii decente de trai”

Acest principiu, dacă ar fi adoptat şi implementat de omenire, ar duce la schimbarea radicală a societăţii omeneşti. Iată câteva consideraţii:

  • Este singurul principiu care va putea rezolva, după părerea mea, această provocare care devine tot mai evidentă, a faptului că producţia de bunuri este tot mai automatizată, iar numărul de locuri de muncă pentru oameni devine tot mai mic.
  • Acest principiu, odată implementat, va putea duce la mult visata „pace socială”.
  • Implementarea lui va implica stabilirea, be baze obiective, a noţiunii de trai decent al unui om: hrană, locuinţă, apă rece, apă caldă, mijloace de deplasare etc.
  • Implementarea lui va implica inversarea situaţiei actuale în ceea ce priveşte îmbogăţirea. Adică, anumiţi oameni, activi, întreprizători, vor putea să acumuleze averi, dacă vor dori şi le va face plăcere, dar numai DUPĂ ce s-au asigurat tuturor oamenilor condiţii decente de trai, şi fără afectarea, prin acest lucru, a condiţiilor celorlalţi. Adică, prin îmbogăţirea unora, celorlalţi să nu le fie afectate condiţiile decente de trai.
  • Se ridică problema dacă omenirea are posibilitatea de a asigura tuturor oamenilor aceste condiţii decente de trai. Ţinând cont că în prezent un mic procent (sub 10%) din oameni, o minoritate bogată deţine peste 90% din totalul resurselor planetei, eu nu cred că aceasta va fi o problemă reală. Dar dacă într-adevăr nu vor fi suficiente resurse, atunci, conform principiului empatiei descris mai jos, va trebui ca TOŢI să se mulţumească cu mai puţin.
  • Acest principiu derivă direct din sentimentul de EMPATIE, adică a te simţi „una cu ceilalţi”. Înainte de a putea fi aplicat, va fi necesară o educare în acest sens a oamenilor, dezvoltarea laturii empatice a lor. Aceasta există în fiecare om (părerea mea), dar este inhibată de societatea actuală, societatea lui „fiecare pentru el”. Duritatea aceastei societăţi forţează pe fiecare om să-şi creeze un „scut de protecţie”, prin inhibarea empatiei înnăscute. Acest scut de protecţie nu va mai fi necesar în condiţiile noii societăţi, ceea ce va duce la exprimarea liberă din partea oamenilor a empatiei şi iubirii faţă de toţi ceilalţi. Implicaţiile vor fi uriaşe, se vor putea creea condiţiile apariţiei „raiului pe Pământ”. Este foarte probabil că se va reduce semnificativ numărul bolilor, deoarece am văzut din Noua Medicină Germană că sursa bolilor se află în „conflictele biologice”, iar „grija zilei de mâine” este una din cauzele principale ale acestor conflicte. Desigur, aceste conflicte biologice nu vor dispărea complet, de exemplu „frica de moarte”, „lupta pentru teritoriu”, ‘autodevalorizarea” pe care o suferă de regulă cei mai în vârstă etc. Pentru toate acestea este nevoie de educarea oamenilor în sensul dezvoltării laturii spirituale, a înţelegerii faptului că nu există moarte, că suntem spirite întrupate în corpuri fizice şi că momentul morţii este de fapt cel de eliberare a sufletului/spiritului din cuşca corpului fizic, şi ar trebui să fie tratat cu bucurie şi nu cu durere.