Alte consideraţii despre principiul „Fiecare om are, prin naştere, dreptul la condiţii decente de trai”

Nu aş vrea să se înţeleagă din articolul precedent că aş fi un adept al ne-muncii. Mai degrabă sunt un adept al EMPATIEI.

Munca, în momentul în care este necesară, trebuie făcută, dar nu în condiţiile societăţii de azi, unde fiecare fuge de muncă şi caută un locşor cât mai călduţ. Atunci când există empatie, fiecare doreşte să îşi aducă contribuţia, atât cât poate el, la munca desfăşurată de toţi ceilalţi. Această empatie este înnăscută. Uitaţi-vă la copii, cum vor să facă şi ei ceea ce fac părinţii. Aduceţi-vă aminte de triburile „primitive”, unde era o mare onoare pentru cei tineri de a deveni bărbaţi şi a participa la activităţile făcute de bărbaţi.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s