Extras din cartea „Memoriile unui isihast” de Ghelasie Gheorghe

https://www.chipuliconic.ro/wp-content/uploads/2017/08/Memoriile-unui-isihast-FILOCALIE-CARPATINA.pdf

< Asceza Isihastă! Suflet-Corp… Corpul devine Realitatea
Primă după căderea din Rai. Corpul refuză Sufletul în care
îşi are rădăcinile. Corpul îşi arogă dreptul de independenţă
şi autonomie. Corpul vrea Propriul Rai, vrea şi un
Dumnezeu Propriu. Corpul se crede şi Chip de Dumnezeu.
Dar ce iluzie!… Suferinţa!… Ce arătare cumplită!… Acum
începe Taina Reîntoarcerii. Până aici Creaţia visează,
suferinţa o trezeşte. Plăcere-Desfătare-Beţie şi deodată Iad.
Creaţia fuge de Dumnezeu în visul libertăţii şi ajunge întro
adevărată robie.
Fiul Risipitor şi Desfrânat vrea să se Reîntoarcă Acasă…
Este murdar, gol, seminebun, sălbăticit… şi totuşi cu un
ultim zvâcnet de viaţă se reîntoarce Acasă. Îşi reaminteşte
cum a plecat, cum a călcat în picioare Iubirea Tatălui, cum
a luat cu forţa moştenirea sa de Fiu, cum şi-a făcut de cap
în desfrâu şi beţii, până s-a vândut şi rob, ajungând păzitor
de porci. Nu! Nu se poate!… Slugă!… Sub legi, bătăi,
Umilinţă!… El, Fiul, ajunge slugă la porci… Acasă!… Hai
acasă!… Slugă, ce oribil!… Din Fiu, slugă!… Înapoi
Acasă!… Cu orice risc Acasă!… Înapoia Mea, Satana!…
Nu mă înfricoşez!… S-a trezit în mine o putere nemaipomenită…
Acasă!… Ştiu că drumul înapoi este mai complicat.
Slugă, Stăpân, Legi ce oribil!… Fiu, Tată, ce minunat!…
Gata!… Locul meu este Acasă. Voi deveni din slugă, Fiu.
Iluzii… S-a terminat cu Roşcovele voastre de care îmi vine
greaţă… Acasă cât mai repede!…
Aceasta este Asceza Creştină. Este altceva decât renunţarea
la cele lumeşti. Asceza Creştină este Drama Conştiinţei
Personale. Conştiinţa este condiţia de Fiu de Dumnezeu.
Căderea este Condiţie de Rob. Asceza este Dublu Aspect,
trezirea Conştiinţei şi zbaterea Conştiinţei, ca Drum al
Crucii. Asceza este deznodământul Căderii, în care Suferinţa
este glasul Conştiinţei Maltratate, iar Crucea: Steagul de
Eliberare. Nu mai este simplu eroism peste plăcerile lumii,
ci Conştiinţa adâncă a Identităţii de sine Maltratată de
condiţia de Cădere. Fac Asceză doar cei treziţi la
Conştiinţă. Însăşi condiţia de Rob este o Asceză-restricţie
continuă. De aici o contra-Asceză voită-liberă de Fiu.
Între cele Două Asceze de Rob şi Fiu este Crucea.
Crucea este Asceza liberă de ieşire din condiţia de Robie.
Paradoxal Crucea este Anti-Asceză Robiei. Crucea este o
Asceză scurtă, dură împotriva robiei, care este o Asceză
îndelungată şi lentă. Astfel Asceza îşi are originea în
Căderea Creaţiei. Creaţia Căzută intră în Robie. Stăpânirea
lumii devine apăsătoare şi grea, de unde nostalgia
Eliberării.
Crucea este astfel puterea Conştiinţei Eliberării din
Robia Căderii. Semnul Crucii nu este semnul suferinţei
Robiei, ci al puterii şi al Eliberării de Robie. Paradoxal,
Crucea este Antisuferinţă, Steagul Învierii. Prin Cruce se
opreşte extinderea suferinţei robiei.
Miracolul Crucii este Învierea. Dacă n-ar fi Învierea,
Crucea suferinţa ar fi o veşnică robie. Învierea rezolvă
Unirea contrariilor. Sluga devine Fiu şi Stăpânul devine
Tată. Învierea preface Căderea în Icoanele Fiu şi Tată care
nu mai sunt contrare. Crucea este întretăierea contrariilor
din care iese Învierea. Transfigurarea în Icoane. Robul
devine Fiu. Chipul decăzut se preface în Icoană. Crucea
este Înfierea. Nu simpla purificare. Dacă Tatăl nu-l va
primi pe Rob ca Fiu, în zadar este toată Purificarea
Ascezei. Asceza este Conştiinţa trezită a identităţii de Fiu.
Fără aceasta nu se poate prezenta în faţa Tatălui şi nici nu
va ajunge la întâlnirea cu Tatăl. Asceza este în vederea
întâlnirii cu Tatăl. Fiul decăzut face asceză ca Smulgere
din Propria mizerie. Întâlnirea cu Tatăl este dincolo de
Asceză, ca ospăţ Ceresc-Împărtăşire. Asceza Creştină este
în corelare cu Iubirea. Asceza este Conştiinţa trezită, iar
Iubirea este sensul acestei Conştiinţe. Asceza însă rămâne
la poarta Casei şi Iubirea intră înăuntru. Unii cred că este
de ajuns Asceza, iar alţii că este de ajuns Iubirea. Ca
realitate, ele merg împreună. Trăirea Isihastă are în vedere
înfierea, în Crucea lui Hristos se întâlnesc Două Conştiinţe,
a Lui Dumnezeu Însuşi care vine spre Creaţie şi a Creaţiei
căzute ce se ridică spre Dumnezeu. Asceza Creştină este
astfel sub semnul chemării Lui Dumnezeu prin Hristos. În
Cruce este îmbinarea dintre Puterea Directă a Lui Dumnezeu
şi voinţa Proprie a Creaţiei. Asceza este să vrei, nu atât
să renunţi. Să vrei înseamnă libertate de Fiu. Dacă nu ai
Conştiinţă de Fiu, nu poţi să vrei. De aceea Taina Mântuirii
este Taina venirii Fiului Lui Dumnezeu Însuşi
Hristos, care aduce Puterea Voinţei. Asceza Creştină nu
este metodă-tehnică, ci Pocăinţă, Conştiinţa reîntoarcerii
de la starea de robie la starea de Fiu. Asceza Isihastă nu
este simpla urmare a Crucii lui Hristos, ci transfigurarea
Crucii ca Icoană a Înfierii. Învierea este începutul Icoanei,
că Învierea produce Miracolul Icoanei, de prefacerea
Robului în Fiu. Datorită Învierii este posibilitatea Icoanei.
Icoana este Fire Dumnezeiască pe care o câştigă Creaţia
Înviată. Chipul lui Dumnezeu înseamnă Icoană. Prin
Înviere, Robul devine Icoană Fiu. Hristos ca Icoană a
Tatălui Dumnezeu se face pentru prima dată Icoană
Împărtăşanie „la Cina cea de Taină” dinaintea Răstignirii.
El, Fiul lui Dumnezeu, ca Icoană a Tatălui Dumnezeu, este
totodată Icoană de Creaţie, ca Fiu Creaţie. Asceza Creştină
este astfel Mistica Împărtăşaniei şi a Învierii ca Icoană.
Creştinismul începe cu Miracolul peste Fire „Să iubeşti şi
pe duşmanul tău”. Tâlcul acesta este cu adevărat Tainic.
Miracolul începe cu trezirea Conştiinţei de Fiu, care se
loveşte însă de duşmani, de împotrivitorul. Prin despărţirea
de Dumnezeu, Creaţia se face duşmană. Noi avem în
adâncul nostru blestemul duşmăniei. Creştinismul începe
cu prefacerea duşmăniei în Iubire. Fiecare din noi avem
Antiiubirea căderii. Revenirea la starea de Fiu este
Conştiinţa Iubirii. Logica Iubirii exclude tot ce este altceva
decât iubirea. Robul înseamnă Ură şi transformarea Robului
în Fiu se face prin suprafirescul Iubire. Icoana înseamnă
Iubirea Lui Dumnezeu. Cine Iubeşte pe Dumnezeu se
preface în Icoană. Întoarcerea lumii la Chipul perfecţiunii
de Rai se face prin schimbarea Firii Urii în Fire Iubire.
Creştinismul vine cu Icoana Iubirii. Icoana înseamnă
Unirea contrariilor. Omenescul se Uneşte cu Dumnezeiescul
prin supra-Firescul Iubire. În faţa acestui supra-firesc, te
poţi Închina. Creştinismul vine cu Biruinţa Iubirii. Puterea
Lui Dumnezeu înseamnă puterea Iubirii. Când ai Iubire în
tine, ai Puterea Lui Dumnezeu.
Cea mai distrugătoare forţă este ura. Ura este
Maltratarea Iubirii. Suferinţa este Maltratarea Conştiinţei.
Înrobirea este produsul acestor Maltratări. Ura nu poate fi
învinsă decât de Iubire. Ura este Anti-Firesc. Iubirea este
Supra-Firea. Creaţia nefiind Conştiinţa prin sine însăşi, ci
prin dăruire de Naştere Creaţiei, trebuie să-şi ia în primire
şi să Conştientizeze acest Fond, care sunt Modelele
Arhetipale Dumnezeieşti şi Tiparele Harice.
Creşterea Creaţiei este Dublă Conştientizare, atât a sa
de Creaţie cât şi a Lui Dumnezeu Însuşi. Acesta este
Psihismul Transcendental al Creaţiei. Căderea Creaţiei
vine cu un adaos de al Doilea Psihism de Realitate Căzută,
contrară celei Arhetipale, care are tendinţa de a deveni
Conştiinţa de Bază. Şi aşa Conştientul Ancestral Arhetipal
este dat la o parte şi se înlocuieşte cu un nou Psihism în
formare continuă, contrar celui primordial. Conştiinţa de
adaos este din Modele Anti-Arhetipale care sunt în esenţă
polarizate şi contrare până la conflict continuu. De aici
drama Căderii ca antagonism dintre Chipul Primordial şi
Chipul de adaos Anti-Arhetipal. Acest Chip conflictual
trebuie prefăcut în Chipul neconflictual ca Iubire.
Acum începe Asceza. Căderea este un Cerc vicios al
conflictului. Ieşirea din conflict este Crucea în vederea
Miracolului Învierii, care este prefacerea în Icoană a Unirii
contrariilor. Asceza Creştină este astfel întrepătrunderea
Dumnezeu-Creaţie în care miracolul Dumnezeiesc copleşeşte
pe cel de Creaţie. Creştinismul începe cu un adevărat
şoc, cu Iubirea pe care nu poţi să o ai, cerându-ţi-se să o ai
peste fire. Aici nu mai este vorba de o simplă morală, ci de
o Taină în Sine, Suprafirescul mistic, Taina Transfigurării.
Taină înseamnă Realitate peste fire, peste Propria Realitate.
Asceza Creştină nu se opreşte la forţe-Energii Magice.
În Creştinism Magia-Putere este înlocuită cu Duhovnicia.
Magia este forţă Energetică, iar Duhovnicia este şi mai
mult decât aceasta, este prezenţă şi mişcare de Persoană,
Comunicare Inter-Personală. Energiile în ele însele sunt
impersonale şi de aceea trebuie stăpânite şi conduse. În
Trăirea Isihastă se pune bază întâi pe Duhovnicie, pe
comunicarea dintre Persoane şi apoi pe Energiile care ies
din Mişcările Persoanelor. Suprafirescul Ascezei Isihaste
nu constă în Magia Energetică, de Forţe Miraculoase, ci
este asceză directă de Totalitate de Persoană ca Subiect-
Conştiinţă, ca întâlnire Personală cu Persoana Dumnezeu.
Asceza Isihastă este Transfigurare de Persoană Căzută, în
Icoană. Asceza este în sensul Trans-Firii Icoanei. Iubirea
este Trans-Firea, iar trezirea la Conştiinţă este Asceză.
Creştinismul vine cu Iubirea peste Fire, Iubirea duşmanului.
Nu ţi se cere propriu-zis să-l iubeşti dacă nu poţi, ci
să accepţi Iubirea duşmanului, această acceptare având în
ea însăşi puterea ce preface Ura în Icoana Iubirii. Asceza
Isihastă începe cu Asceza de Suflet, cu această Iubire de
acceptare-primire, care se face ea însăşi putere de Taină.
Să crezi că Robul se poate preface în Fiu, că Ura se poate
Transfigura în Icoana Iubirii. Creştinismul vine cu Revelaţia
Arhetipurilor. Cine nu revine la Modelul Transcendental
de Conştiinţă-Iubire, nu-şi recapătă demnitatea de Fiu.
Conflictul din tine şi din afară este condiţia Căderii. Prefă
totul în Iubire şi ai prefăcut Căderea în Icoană.
Psihopatia conflictului este Model şi Tipar Diavolesc
din care trebuie să ieşi neapărat. Nu este altă cale decât
Iubirea. Şi Diavolii în faţa Iubirii îşi pierd puterea. Noi
prin primirea Iubirii peste Propria noastră înţelegere
reintrăm în Taina Realităţii.
Trăirea Isihastă începe cu primirea directă a Lui Iisus în
Inimă. Persoana este Deschidere-Primire, nu Raţiuni-
Considerente. Cine este capabil să treacă peste Raţiuni-
Considerente, acela începe să aibă vederea de Persoană,
vederea de Taină. Aşa ţie, celui ce doreşti practica Isihastă
două lucruri îţi trebuiesc de la început până la sfârşit:
primirea Lui Iisus în Inima ta şi vederea peste Raţiuni-
Considerente a Realităţii.
Primeşte Iubirea să lucreze în tine şi sileşte-te să vezi
totul numai prin Primire şi Iubire. Mintea ta doar aşa va
putea să stea liniştită în Inimă, ca într-o desfătare a Odihnei
în Iubire şi în Primire-Deschidere de Proprie Fire, care
începe să-şi reamintească de Firea-Sufletului, ce este Iubire
şi Primire directă de Realitate. Lasă-te deschis Tainei
Primirii şi Iubirii peste Fire şi vei găsi Iniţierea Sfântului
Duh. Însuşi Iisus Hristos vine în Inima ta cu Plinătatea
Sfântului Duh. Aceasta este Asceza Trăirii Isihaste. >

 

Exprimă-te!

A-l căuta pe Dumnezeu înseamnă implicit a declara că El/Ea nu este aici și acum. De aceea căutătorii lui Dumnezeu nu îl găsesc niciodată.

Dumnezeu nu trebuie căutat, ci trebuie exprimat.