Despre frici

Anul trecut am avut Covid, intr-o forma destul de grava, adica am stat internat in spital doua saptamani, cu masca de oxigen. Am slabit cam 10 kg in trei saptamani. Dar ce a fost mai interesant a fost dupa externare. Pe langa faptul ca ma simteam slabit d.p.d.v. fizic, am inceput sa am cosmaruri noaptea si sa ma trezesc, si puteam sa observ foarte clar tot felul de frici, care se succedau una dupa alta. Se pare ca omul, in mod normal, are o energie vitala, sau energie psihica, care ii permite sa acopere fricile, sa le trimita in subconstient. La mine acea energie vitala scazuse, si fricile ieseau la suprafata, mai ales in timpul somnului. Doctorita de familie mi-a recomandat un medicament eficient, pe baza de plante – Vagostabyl, care m-a ajutat sa pot dormi.

Concluzia la care am ajuns este ca omul functioneaza ghidat de aceste frici din subconstient, dar nu isi da seama de acest lucru. Practic, in spatele fiecarui „trebuie” se afla o frica – de ceea ce s-ar putea intampla daca nu faci ceea ce „trebuie”. De exemplu, dimineata te speli pe dinti pentru ca „trebuie”, dar daca esti atent poti observa ca exista o frica de „ce s-ar intampla daca nu te speli pe dinti”. La fel, trebuie sa pleci la serviciu, trebuie sa speli vasele, etc. In momentul in care faci lucrul respectiv, acea frica se linisteste, si te simti mai bine, cumva usurat. Incercati sa amanati, sa intarziati sa faceti un lucru care „trebuie”, si veti vedea mai clar acea frica cum va indeamna sa-l faceti.

Exista insa si o alta cale de a scapa de frica, si anume de a „privi în față” acea frica, de a o observa, ceea ce o face sa se disipe, sa se dizolve dupa un timp destul de scurt – dar numai daca ai suficienta energie vitala/psihica. Dupa cum am spus, omul are suficienta energie, in conditii normale.

Vreau doar sa mai repet o observatie personala facuta mai demult, si anume ca in spatele fiecarei frici se află iubirea. Orice frica e o dovada de iubire, chiar daca, de multe ori, aceasta poate sa fie doar „iubire de sine”.