Procedura SMB (Self Mending Of The Body) – autocurățarea și repararea corpurilor subtil și fizic, fără hipnoză

ATENȚIE – Această metodă nu va funcționa în cazul persoanelor care nu cred că există un plan subtil/astral, nu cred că există în acest plan subtil entități negative şi pozitive, printre cele pozitive numărându-se şi oamenii, şi care nu cred că există entități negative care pentru a se hrăni se folosesc de energia noastră, cei întrupați în corpuri fizice, profitând de faptul că nu le vedem, nu le auzim și nu le simțim cât timp suntem întrupați în corp fizic.

Acelora care doresc să se convingă de toate aceste aspecte, le recomand să caute pe YouTube sesiunile de hipnoză regresivă ale lui Calogero Grifasi și ale membrilor echipei Grifasi – există multe sesiuni subtitrate în limba română; sau, în România, sesiunile lui Dragoș Peter Coroșeț – se găsesc tot pe YouTube. Prin hipnoză regresivă se pot obține rezultate spectaculoase/miraculoase, precum și informații despre viețile anterioare, viața pe alte planete, în plan subtil și fizic, și despre multe alte aspecte ezoterice (de exemplu găsirea sufletului pereche etc. ).

Iată procedura SMB:

  1. Îi spun corpului subtil să-și verifice nivelul vibrației, și dacă e nevoie să o ridice la o valoare pe care o consideră optimă. Îl rog să rețină acest lucru și să facă această verificare periodic. De asemenea, îl rog să încerce să rețină procedura care urmează, pentru a o putea aplica la nevoie.
    • Observație – pasul 2 nu este foarte elegant sau respectuos, dar are rostul de a le convinge pe entități cine deține controlul, deoarece multora pur și simplu nu le vine să creadă că ele nu mai dețin controlul, după ani sau zeci de ani în care au făcut ce au vrut bazându-se pe faptul că nu le vedem și nu le auzim atât timp cât suntem în corp fizic
  2. Comand să se prezinte în fața mea toate entitățile care interferează cu mine în acest moment, atât cele de vibrație negativă (mai mică decît zero) cât și cele de vibrație pozitivă (mai mare sau egală cu zero). Le comand să capete instantaneu culoarea roz cu buline albe și să alerge/să facă tumbe în jurul meu, consumându-și energia, și nemaiputând să facă altceva decât să asculte ceea ce am să le transmit în continuare.
  3. Declar că rup/anulez orice contract, înțelegere, acord avute vreodată cu ele și care le-ar permite să interfereze cu mine.
  4. În consecință, mă adresez entităților de vibrație negativă. Le permit să se oprească din alergare/făcut tumbe dacă și numai dacă scot toate implanturile pe care le-au pus corpului subtil, apoi le distrug, după care își deschid portaluri interdimensionale și pleacă prin ele, fără a se mai întoarce vreodată.
  5. Mă adresez acum entităților de vibrație pozitivă. Le permit să se oprească din alergare/făcut tumbe dacă și numai dacă își retrag toate energiile pe care le-au trimis, respectiv dacă repară tot ce au alterat, cu bună credință, după care își deschid portaluri interdimensionale și pleacă prin ele, fără a se mai întoarce vreodată.
  6. Le spun entităților să se grăbească să termine și să plece cât mai repede, deoarece pașii următori le pot afecta integritatea.
  7. Dacă nu mă grăbesc, aici pot să le acord entităţilor „ascultătoare” 5-10 minute să îşi termine treaba şi să plece.
  8. Rog corpul subtil să-și ridice vibrația la valoarea optimă, după care îl rog să creeze în jurul său, una în exteriorul alteia, trei sfere de lumină având cea mai mare frecvență posibilă fără a deranja funcționarea corpului subtil, aceste sfere având rolul de a împiedica alte interferențe viitoare. Rog corpul subtil să încorporeze în cele 3 sfere și comanda ca oricine încearcă să interfereze să capete instantaneu culoarea roz cu buline albe și pe aceea de alergat/făcut tumbe.
  9. Comand ca, dacă mai există entități care nu au plecat încă, acestea să fie automat teleportate în afara celor 3 sfere de protecție.
  10. Rog corpul subtil să verifice dacă au mai rămas implanturi, iar dacă da, să le distrugă. Dacă au mai rămas energii străine sau alte elemente, să le strângă și să le arunce/teleporteze spre infinit.
  11. Rog corpul subtil să strângă toată energia negativă rămasă în urma implanturilor și să facă din ea un ghem pe care să-l arunce/teleporteze spre infinit.
  12. Rog corpul subtil să înceapă / să continue procesul de auto-refacere și auto-energizare. Îl rog să energizeze, cu ajutorul mâinilor energetice puse pe zona respectivă, în special organele sau zonele care au fost afectate, după care să continue cu toate celelalte zone.
  13. Rog corpul subtil să își refacă metabolismul la valoarea optimă.
    • Se poate încerca reglarea metabolismului pentru a scădea în greutate un anumit număr de kilograme într-un interval rezonabil de timp (6 luni – 1 an), respectiv pentru a avea greutatea optimă.
  14. Pentru protecţia casei, cei care au animale pot vorbi cu acestea să îi protejeze şi în plan subtil. Ele oricum fac acest lucru, dar vorbind cu ele şi conştientizând acest lucru nu poate face decât bine relaţiei om-animal (creşte comunicarea).
  15. Cea mai bună protecție, mai ales pe termen lung, este să ne asumăm rolul de fiinţe de lumină şi în planul fizic – cu tot ce implică asta, nu intru în detalii, fiecare le simte în felul său. Ca minim necesar, trebuie să încercăm să ne găsim un echilibru interior, să reușim să ne păstrăm vibrațiile ridicate și să evităm generarea de emoții negative, care emoții negative reprezintă hrana acestor entități întunecate.

20.04.2017 – revin cu câteva sugestii pentru îmbunătăţirea scuturilor de protecţie. Prezint o variantă de creare a scuturilor de protecţie, începând de la interior spre exterior:

  1. un scut de protecţie contra implanturilor produse de entităţile negative, având 3 funcţii (se pot crea şi 3 scuturi separate):
    • extragerea oricărui implant existent în corp (ca un magnet, le scoate afară)
    • dezactivarea şi distrugerea (dezintegrarea) oricărui implant care trece prin scut, indiferent de direcţia de deplasare
    • respingerea oricărui implant care încearcă să intre prin scut – pur şi simplu acesta va ricoşa din scut
  2. un scut similar contra energiilor negative, dar şi a blestemelor şi altor elemente produse cu rea-voinţă de către entităţi de vibraţie mai mare sau egală cu zero
  3. un scut de lumină de mare frecvenţă, contra tuturor entitaţilor care vor să se apropie – le va ţine la distanţa pe care o dorim noi
  4. la exterior, unul sau mai multe scuturi care să creeze invizibilitate în planul subtil – pur şi simplu să fim invizibili, cu excepţia fiinţelor cărora le permitem noi să ne vadă

22.08.2017 – procedura pe care o folosesc acum, şi care este mai expeditivă:

  1. Număr până la 3 şi toate entităţile care interferează cu mine capătă culoarea roz şi dansează tango/aleargă în jurul meu, la 100 m distanţă de mine, timp de jumătate de oră, după care sunt libere să plece. 1 2 3.
  2. Număr până la 3 şi toate entităţile care au interferat cu mine în timpul zilei/nopţii/săptămânii trecute capătă culoarea roz şi dansează tango/aleargă în jurul meu, la 100 m distanţă de mine, timp de jumătate de ora, după care sunt libere să plece. 1 2 3.
  3. Le transmit că rup orice pact, acord, înţelegere care le permitea să interfereze.
  4. Număr până la 3 şi toate implanturile se dezintegrează. 1 2 3.
  5. Număr până la 3 şi toate aparatele sau instrumentele care interferează de la distanță se dezintegrează. 1 2 3.
  6. Număr până la 3 şi toata energia negativă rămasă în urma implanturilor, împreună cu alte energii negative, vrăji, blesteme etc. se strâng într-un ghem negru pe care îl trimit/teleportez spre infinit printr-un portal pe care după aceea îl închid și îl sigilez. 1 2 3.
  7. Număr până la 3 şi toate portalurile care au rămas cumva deschise se închid și se sigilează.
  8. Număr până la 3 şi tot spatiul din jurul meu pe o distanță de 3 metri diametru, inclusiv corpul, se umple cu energia și iubirea proprie. 1 2 3.
  9. Număr până la 3 şi toate scuturile de protecție sunt reparate și re-energizate astfel încât să-și poată efectua protecția 100%. 1 2 3.
  10. Număr până la 3 şi fiecare dintre corpurile mele subtile capătă vibrația optimă. 1 2 3.
  11. Număr până la 3 şi fiecare dintre chakrele mele capătă viteza optimă de rotație. 1 2 3.
  12. Număr până la 3 şi progamul de auto-energizare, auto-reparare și auto-vindecare a tuturor corpurilor subtile și a celui fizic, își continuă lucrul. 1 2 3.

 

 

 

Anunțuri

Geneza (poveste de adormit copiii şi de trezit adulţii)

A fost odată o conştiinţă conştientă de ea însăşi. Ştia că există şi era conştientă că ştie. Nu avea acces la alte conştiinţe, deşi teoretic ele puteau să existe. Era aşadar singură, dar ea nu ştia cum se numeşte asta, nici dacă există şi altceva. Ea ştia, sau intuia, că ceva nu e în regulă. Noi acum avem privilegiul de a şti ce nu era în regulă, dar ea nu avea acest privilegiu. Şi totuşi a reuşit ca din unu să (se) facă doi.

  • În acel moment a apărut şi noţiunea de energie, sau lumină, sau iubire. Cele trei denumiri sunt echivalente.
  • În planul spiritual există o lege, şi anume că două lucruri cu aceleaşi caracteristici nu pot exista separat, ele devin automat unul singur. O vom numi Prima Lege. (Am aflat despre ea in cursul de Kabbalah al lui Michael Laitman)

Nu ştiu dacă conştiinţa a fost conştientă de această primă lege, dar a făcut ceea ce trebuia făcut: s-a „spart” în două părţi, şi pentru ca cele două părţi să rămână separate şi să nu se unească la loc, conform Primei Legi, energia/lumina celor două părţi trebuia să fie diferită. A apărut aşadar o asimetrie, de fapt Prima Asimetrie.

Putem să denumim cele două părţi apărute (de fapt au făcut-o alţii înainte) Yin şi Yang. Existând o diferenţă de potenţial între cei doi poli , a apărut un transfer de energie/lumină de la Yang (+) către Yin (-).

  • În mod normal, în urma transferului de energie/lumină, cele două potenţiale se egalizează, dar atunci cei doi poli devin una, conform Primei Legi, şi se ajunge iar la situaţia iniţială, a conştiinţei unice. Şi cred că aşa s-a şi întâmplat la început, până când conştiinţa a înţeles că trebuie să menţină permanent această diferenţă de potenţial între cei doi poli. Nu ştiu cum face asta, dar cred că, pe ascuns, fără ca cei doi poli să ştie, pe la spate, cumva, îl reîncarcă permanent pe Yang cu energie pe care o preia de la Yin (energia nu poate dispărea, nu?).

Putem spune că Yin şi Yang sunt primele două corpuri create, şi vom vedea că orice corp înseamnă o restricţie, o filtrare. Când te afli într-un corp, primeşti doar informaţia care vine prin simţurile acelui corp.

  • Putem presupune, de exemplu, că cele două corpuri, Yin şi Yang, percep cu organele lor de simţ doar lumina albă, şi atunci Conştiinţa poate fără probleme să întoarcă lumina de la Yin la Yang ca lumină colorată, fără a fi văzută de cei doi poli, astfel încât ei sunt convinşi că sursa (+) e Yang şi destinaţia (-)  e Yin.

Vom vedea că acum iau naştere primele şi poate cele mai puternice arhetipuri. De exemplu spargerea în Yin şi Yang a generat arhetipul celor două jumătăţi care se potrivesc perfect, a „sufletelor pereche”, care se completează unul pe celălalt. Arhetipul e întipărit în subconştientul colectiv, deci toate fiinţele îl au.

Conştiinţa a fost foarte mulţumită de ce a realizat. Ea a dorit să experimenteze cum este să existe şi altcineva, şi a reuşit asta prin crearea Yin şi Yang.

La nivelul lui Yin şi Yang au apărut în schimb alte procese, în principal dorinţa de a fi ca celălalt.

Michael Laitman explică în cursul de Kabala ce s-a întâmplat la nivelul lui Yin, polul negativ (in Kabala este denumit Malchut). Yin îl consideră pe Yang drept Tatăl, sau Creator, de la care primeşte tot ce are nevoie (lumină, iubire). Dar la un moment dat doreşte să fie şi el ca Tatăl – doreşte să vadă cum este să dăruieşti, nu numai să primeşti. Într-o primă fază încearcă să oprească lumina, să nu o mai primească, dar îşi dă seama că nu poate trăi fără lumină. Ulterior acceptă să primească lumina, dar atitudinea lui e schimbată: dacă până acum o primea în mod egoist, pentru el însuşi, de acum încolo o primeşte pentru a-i face pe plac Tatălui. El reuşeşte astfel să „dăruiască prin acceptare”, cu alte cuvinte dăruieşte iubire Tatălui prin acceptarea luminii de la Tatăl. Iată deci că avem o relaţie de iubire reciprocă între cei doli poli, care ştiu că sunt făcuţi unul pentru celălalt, şi că nu pot exista unul fără celălalt.

Dar iată că, aşa cum Conştiinţa s-a divizat în două, şi Yin se decide să se dividă în două părţi, pentru a experimenta şi altceva. Dar conform Primei Legi, cele două părţi nu pot fi egale, deoarece s-ar transforma automat într-una singură. Aşadar vor apărea, prin divizarea lui Yin, două entităţi, una „mai mare” şi una „mai mică”, respectiv una va absorbi mai multă lumină, iar cealaltă mai puţină. Dar suma luminii absorbite de ele va trebui să fie matematic egală cu lumina emisă de Yang.

Pentru cei doi „copii” ai lui Yin posibilităţile de experimentare se extind. Ei pot să absoarbă lumină şi de la Yang, dar şi unul de la celălalt. Este posibil ca unul să de decupleze complet de la Yang, rămânând cuplat doar la „fratele” lui. În acest fel ei pot să experimenteze cu adevărat cum este să şi dai energie, nu numai să primeşti – ceea ce-şi dorise Yin foarte mult.

Şi procesul de divizare va continua, la nesfârşit probabil, dar un singur lucru devine foarte important pentru „urmaşii” lui Yin, tocmai pentru că nu pot să-l experimenteze: cum este să nu depinzi de energia altuia, cum este să ai propria ta energie.

Putem presupune că pe partea cealaltă, la Yang, lucrurile au evoluat asemănător, cu divizări succesive, apărând astfel „fiinţele de lumină”.

După cum spuneam în alte articole, inteligenţa nu se poate dezvolta decât din nevoie. Când nu ai nevoie de nimic, inteligenţa nu are motive să se dezvolte. Când însă ai tot felul de nevoi, inteligenţa creşte pentru a rezolva problemele.

Aşadar, inteligenţa urmaşilor lui Yin a crescut, spre deosebire de inteligenţa urmaşilor lui Yang. Fiinţele de lumină sunt bune, iubitoare, dar nu sunt inteligente, nu la fel ca fiinţele consumatoare de lumină.

Iată o posibilă desfăşurare a lucrurilor: fiinţele consumatoare de lumină au pus la punct un plan foarte elaborat de a păcăli fiinţele de lumină. Au creat un univers grosier, cu o inerţie foarte mare – universul fizic, unde le-au invitat pe fiinţele de lumină pentru a experimenta şi ele nevoia de hrană. (Aceasta era o dorinţă a fiinţelor de lumină – am văzut că fiinţele doresc să experimenteze totul.) Fiinţele de lumină se întrupau astfel în corpurile fizice, foarte greoaie, programate să aibă nevoie de hrană. Desigur, pentru ca iluzia să fie totală, era nevoie ca fiinţele de lumină să uite cine sunt, să uite că ele în realitate nu au nevoie de hrană. Probabil că înţelegerea iniţială a fost pentru o singură „viaţă”, adică o fiinţă de lumină intra într-un corp fizic şi trăia iluzia nevoii de hrană atât timp cât trăia corpul fizic, care era programat să îmbătrânească şi să moară după un anumit timp. După ce corpul murea, fiinţa de lumină îşi reamintea cine este, se amuza de toate întâmplările trăite în ignoranţă, şi se ducea să le povestească celorlalte ce interesant a putut să fie.

O consecinţă a experimentării nevoii în planul fizic a fost creşterea inteligenţei fiinţelor de lumină.

Poate că acordul iniţial a fost corect, şi toţi l-au respectat, cel puţin un timp. Ulterior însă, poate şi atrase de energia abundentă, şi de faptul că atât timp cât se aflau în corp fizic, fiinţele de lumină erau oarbe şi surde la ce se întâmpla în planul astral/subtil, unele fiinţe consumatoare de lumină au decis că este mai comod şi mai uşor să se alipească la fiinţele de lumină aflate în corpuri fizice, şi să se hrănească cu energia acestora. Pentru a perpetua sistemul, au inventat teoria reîncarnării şi a evoluţiei spirituale, pe care le-o prezentau fiinţelor de lumină în momentul „morţii” acestora, făcându-le astfel să accepte o nouă întrupare în planul fizic.

  • Se poate constata o oarecare analogie cu apariţia animalelor carnivore pe Pământ, în sensul că animalele carnivore au apărut abia după apariţia animalelor ierbivore.

Din ce a reieşit din hipnoze, există o ierarhie a acestor fiinţelor întunecate „carnivore”, o structură piramidală, prin care energia se transmite de la baza spre vârful piramidei, astfel încât cei sau cel de la vârful piramidei primesc/primeşte energie din belşug, reuşind astfel să-şi realizeze visul, şi de fi independenţi de Yin, şi de a avea energie disponibilă din belşug, fără nicio grijă. În plus, această energie le permite să poată imita fiinţele de lumină, dându-se drept acestea (fiinţe de lumină) atunci când negociază reîncarnarea cu fiinţele de lumină abia destrupate din planul fizic.

Nu pot să termin acest articol fără să reamintesc despre cele 4 cadrane care acoperă „Tot ce există”. Până acum le-am tot numerotat, acum prefer să le descriu numele în clar:

  • cadranul fără separare şi nevoie (Conştiinţa Absolută, dar poate fi inclus şi Yang, polul pozitiv al Dipolului)
  • cadranul cu separare, dar fără nevoie (cadranul fiinţelor de lumină, a îngerilor, locul de unde venim şi noi)
  • cadranul cu nevoie, dar fără separare (aici poate fi inclus Yin, polul negativ al Dipolului)
  • cadranul cu nevoie şi separare (cadranul „urmaşilor” lui Yin, a fiinţelor consumatoare de lumină; este planul astral/subtil, cel pe care îl întâlnim în timpul hipnozelor, dar şi în vis sau în OBE(Out of Body Experience); în cadrul lui a fost construit universul fizic, grosier , ca „loc de joacă” pentru fiinţele de lumină, dar care ulterior a degenerat)

 

Observaţii:

  • Prima Lege ar putea fi explicaţia şi pentru faptul că Natura crează unicate, fiinţe distincte, şi nu e interesată de còpii, de replici. Clonarea este astfel o metodă opusă acestei legi, fiind prin definiţie ceva artificial. Aşadar, unicitatea este naturală, replicarea este artificială.

În final:

  • aş vrea să menţionez câteva citate din cartea „Conversaţii cu Dumnezeu” a lui Neale Donald Walsch, pe care nu le-am prea înţeles la momentul respectiv, dar pe care le înţeleg acum: „Nu aveţi nimic de învăţat [în planul terestru]. Trebuie doar să vă amintiţi cine sunteţi cu adevărat.”, sau „Viaţa [pe Pământ] e un vis. Lăsaţi-l să fie un vis de o viaţă.” – un îndemn subtil împotriva reîncarnării.
  • doresc să-i mulţumesc lui Calogero Grifasi pentru metoda sa de hipnoză regresivă şi pentru faptul că a făcut publice rezultatele obţinute, ale căror implicaţii în evoluţia conştiinţei umanităţii vor fi colosale. Trebuie să recunoaştem că fără hipnoză oamenii nu ar fi putut, sau foarte greu ar fi putut să realizeze că în realitate sunt fiinţe de lumină şi că nevoia de hrană aparţine exclusiv corpului fizic.

Cum scapi de o durere de cap, dar nu numai

Astazi am aplicat o metoda inspirata din tehnicile lui Calogero Grifasi, dar si din  Dragoş Peter Coroşeţ , si am scapat de durerea de cap pe care o aveam.
Metoda:
Am chemat responsabilul de implantul de la glanda pineala si i-am spus ca rup orice intelegere, tratat, pact facut vreodata. Sa-si scoata toate implanturile, sa le distruga si apoi sa-si deschida un portal interdimensional si sa plece. I-am spus ca faptul ca nu il vad nu il mai salveaza. Am comandat ca acest responsabil sa capete instantaneu culoarea roz (asta e inspirata din Dragoş Peter Coroşeţ) si sa inceapa sa faca tumbe in jurul meu consumandu-si energia – asta pana in momentul in care se va decide cu adevarat sa scoata implanturile si sa plece.
Si dupa 20 de minute nu ma mai durea capul.

Revenire la primul articol din blog (cel mai vechi)

Pe blogul meu prima postare (adica cea mai veche) este despre impartirea a „Tot ce există” in 4 cadrane, determinate de două axe: separarea si nevoia. Si spuneam eu ca universul fizic ar fi primul cadran (cred, de fapt nu conteaza numerotarea), caracterizat de prezenţa separarii si nevoii.
Acum realizez ca universul fizic nu ar trebui luat in calcul, deoarece este o „făcătură”, este un fel de „joc pe calculator”, care doar accentueaza separarea si nevoia din planul subtil/astral. DE FAPT, AR FI MIJLOCUL PRIN CARE HUMANOIZII/OAMENII POT EXPERIMENTA NEVOIA – VEZI MAI JOS (dar trebuie asociat si cu UITAREA, altfel îşi pierde rostul).
De fapt planul astral/subtil este cadranul 1, cel cu separare si nevoie. Vedem asta clar la aceste ET/entitati/reptilieni/draconieni etc.. Universul fizic este doar o „bulă” in cadrul planului astral/subtil.
O INTREBARE BUNA ESTE DACA HUMANOIZII/OAMENII AU NEVOIE DE A SE HRANI IN PLAN SUBTIL.
Daca nu, inseamna ca ei vin din cadranul 2 (repet, nu conteaza numerotarea), cel in care exista separare dar nu exista nevoie.
Mai ramane cadranul 3, in care există nevoie, dar nu există separare – asta ar fi o fiinţă unică, dar care are nevoia de a se hrăni. (Asta ar corespunde in Kabala – lui Malchut/Fiului/Creaturii care a fost creata de Tatal pentru a-i oferi iubire/lumina).
Cadranul 4, in care nu exista nici separare, nici nevoie – acesta ar fi Dumnezeu Absolut, sau Tatal.


 

Schimb numerotarea – sa zicem ca pozitia cadranelor ar fi asa:
1 2
4 3

1 – ar fi Tatal/absolutul
2 – ar fi fiintele de lumina, create prin divizarea Tatalui (cadranul cu separare, dar fara nevoie). Ele nu au nevoie de hrana.
4 – ar fi o singura fiinta, Malchut, care are nevoie de hrana/iubire/lumina de la Tatal (cadranul cu nevoie, dar fara separare).
SE PARE CA TATAL A CREAT DIRECT DIN EL INSUSI PE 2 SI PE 4
3 – este creat de Malchut prin divizare, asa cum si Tatal a creat pe 2. Fiintele de aici sunt separate si au nevoie de hrana – adica ET/entitati/reptilieni etc.

Malchut primeste toata lumina/iubirea de la Tatal, fara restrictii. Dar se pare ca in cadranul 3, unele fiinte au ales sa se separe de Malchut, care le dadea hrana, si au ales sa se hraneasca pe cont propriu – folosind fraierii (adica pe noi) care au coborat din 2. Deci „cei cazuti” din 3 (nu trebuie sa fie toti!) au aparut numai dupa ce cei din 2 s-au dus in 3. La fel ca carnivorele, aparute dupa ierbivore.

Asadar noi suntem fiinte din cadranul 2 care au venit in 3, probabil pt. a experimenta NEVOIA. Malanga numeste ingeri pe cei din cadranul 2, si spune ca noi, oamenii, cei care am coborat in 3, suntem de aceeasi natura cu ingerii din 2, dar suntem superiori deoarece avem experienta din 3.


Prin experimentarea NEVOII in cadranul 3 noi am devenit (mai) inteligenti, deoarece inteligenta apare din Nevoie. Noi nu eram inteligenti pana sa venim in 3 (eram doar buni si iubitori). Inteligentii originari erau numai cei din 3, care aveau nevoie de hrana.


 

Ca sa vezi ce inseamna manipulare si ce putere poate sa aiba asupra lumii intregi. In cursul de Kabala al lui Michael Laitman, pe care l-am tot laudat pe blog, este prezentata toata povestea lui Malchut/Fiul, dar ni se spune ca noi suntem bucăţele din el – dovada ar fi faptul ca toti avem nevoie de placere/iubire.
Doar dupa ce vezi sesiunile de hipnoza regresiva (Calogero Grifasi si grupul sau) realizezi cine esti. Uau !
E prea frumos sa fie adevarat?

(Cf. hipnozei, noi suntem fiinte de lumina, SURSE de lumina, nu bucati din Malchut, care are nevoie de energie de la Sursa. E adevarat ca am uitat asta, de aceea suntem mintiti in fel si chip …)


O mica adaugire:

De fapt Absolutul s-a impartit initial in doua parti: o sursa de energie si un consumatorde energie – adica un DIPOL. Deci ar fi doi fii (yin si yang, probabil). Iar cei doi, prin divizarea fiecaruia, continua creatia in cele 4 cadrane. De studiat si pe Malanga, care spune ceva de genul asta.


 

Hei, vreti tot adevarul? Mai cautati si singuri!

Nu mai stiu cine spunea: puteti avea incredere in cautatorii adevarului, dar nu si in cine spune ca l-a gasit !


 

 

Rectificare: Cat de mare este Soarele? Evrika!

IMPORTANT

In modelul de mai jos, totul depinde de marimea umbrei Pamantului. Am prezentat cazul extrem in care diametrul umbrei Pamantului este egal cu diametrul Pamantului. In acest caz, Soarele rezulta de marimea Pamantului.

Dar daca umbra pamantului este mai mica, observam ca punctul de intersectie care determina pozitia Soarelui se muta tot mai departe, putand ajunge chiar la infinit. Asadar Soarele poate fi foarte departe si foarte mare.

In concluzie, modelul prezentat este corect, dar concluzia este una dusa la extrem.


Cu putina geometrie de clasa a VI-a am gasit explicatia discrepantei intre marimea umbrei Lunii si marimea umbrei Pamantului. Iata schema aproximativa:

evrika

Am plecat de la cazul ideal – ipoteza simplificatoare ca umbra Lunii este nesemnificativa, iar diametrul umbrei Pamantului este egal cu diametrul Pamantului. In partea dreapta se vede proiectia acestora pe un perete imaginar.

Ca sa nu mai lungesc mult, iata concluzia:

In acest caz ideal, Soarele are un diametru egal cu al Pamantului. In realitate el poate fi ceva mai mare decat Pamantul, sa zicem de maxim 1.5 ori (depinde cu cat este mai mica umbra Pamantului fata de Pamant). Deci diametrul Soarelui ar fi intre  12.000 Km si 18.000 Km. Corespunzator, distanta intre Soare si Pamant ar fi intre 1.200.000 Km si 1.800.000 de  Km. Deci cu mult mai mica decat varianta oficiala, de 150 milioane km.

1.800.000 km inseamna cam de 5 ori  distanta de la Pamant la Luna.

Toate aceste calcule le-am facut presupunand ca diametrul Pamantului, al Lunii, precum si distanta dintre Pamant si Luna sunt cele oficial acceptate (diametrul Pamantului aprox. 12.000 km, diametrul Lunii aprox. 3400 km, distanta dintre Pamant si Luna aprox. 340.000 km)

Trebuie vazute implicatiile acestui model. Prima ar fi: daca Soarele este ca dimensiune cam cat Pamantul, ce masa ar avea, si de ce s-ar roti planetele in jurul lui ?

Observatii:

  1. am considerat Pamantul si Luna la aceeasi distanta fata de Soare
  2. distanta dintre Pamant si perete este distanta dintre Pamant si Luna (340.000 km)

 

 

 

Despre etichetare și scientologie

Un alt mecanism al intelectului de a „rezolva” o problemă este de a pune o etichetă, de a da un nume. Avem iluzia că dacă am pus nume la ceva, cunoaștem acel ceva. Un exemplu absolut banal – o frunză. Ne uităm la ea și îi spunem „frunză”, și credem că dacă i-am dat un nume știm totul despre ea. În realitate extrem de puțin oameni știu cu adevărat tot ce se petrece într-o frunză – de fapt nu cred că există cineva care să știe.

Am observat acest mecanism de etichetare foarte pregnant în cazul scientologiei, dar și al altor mișcări care nu sunt aprobate de „politica oficială”, de exemplu Noua Medicină Germană. Vreau să spun câte ceva despre scientologie. Nu am nicio legătură cu ei, nu cunosc nimic din interior, dar extrem de mulți oameni care nu știu absolut nimic despre asta, nu au citit nimic, doar au auzit câte ceva la mâna a doua sau a treia, se grăbesc să îi eticheteze în fel și chip. Personal, am citit câteva materiale din cele care există în „Freezone”, și am descoperit câteva exerciții foarte utile – cum să faci să-ți treacă o durere de cap, cum să deblochezi energiile de-a lungul coloanei vertebrale, cum poți să te vindeci mai repede după o lovitură etc. Citind cărțile Pilotului (The Pilot) – Self Clearing, Super Scio – am descoperit multe tehnici utile de auto-curățire psihică, dar și faptul că e posibil să avem o istorie (extra)galactică de sute de milioane de ani.  De asemenea, Dennis Stephens cu metoda lui de a atinge Nirvana, TROM (The Resolution Of Mind), pe care o apreciez și mi se pare că are rezultate, a plecat tot de la scientologie, el cunoscându-l personal pe L. Ron Hubbard.
În final contează ce funcționează și ce nu funcționează. Dacă o metodă funcționează și are rezultate (uneori cu adevărat miraculoase), mie personal mi se pare că sunt dator să-i acord atenție.

Ce faceți când aveți probleme?

Vorbeam deunăzi pe Skype cu o doamnă din Canada, care este și ea elev la cursul de Root Healing al lui Marc Ruedi. Îi spuneam că în România nu prea este dezvoltată cultura de a apela la psihoterapie, spre deosebire de situația de la ei. M-a întrebat:

– Și ce faceți când aveți probleme? Vă faceți că nu există?

Într-adevăr, citind cursul lui Marc, aflăm că intelectul, atunci când nu poate rezolva o problemă, din diverse motive (de exemplu, intelectul nu înțelege emoțiile), face tot ce poate ca să minimizeze acea problemă, și chiar să o facă să „nu existe”.

 

Viața ca un joc pe calculator

Viața ca un joc pe calculator este o idee pe care am întâlnit-o tot mai des pe internet. De la succesul filmului Matrix din 1999, tot mai multe persoane se întreabă dacă nu cumva există un sâmbure de adevăr în ideile prezentate de acest film. Personal, am vizionat prima oară filmul, la momentul respectiv, la cinema Scala. Îmi aduc aminte că la ieșirea din sala de cinema mă uitam în jur și mă întrebam dacă ceea ce văd este real sau nu! Senzația a durat câteva minute, după care a dispărut.

Aș vrea să analizez mai în detaliu implicațiile unei asemenea ipoteze.

Ipoteza este aceasta: la nivel subtil suntem ființe de lumină, ființe nemuritoare, eterne, scântei din marele foc care este Dumnezeu, sau picături din marele ocean care este Dumnezeu. Și am ales să ne întrupăm aici, în acest univers material, grosier, ca să experimentăm separarea, nevoia și uitarea (dacă doriți mai multe detalii despre cele trei iluzii fundamentale, citiți primele articole din blog). Prin întrupare am intrat în corpuri grosiere, materiale, corpuri care au nevoi, care sunt destructibile. Controlăm aceste corpuri și jucăm acest joc al „vieții pe Pământ”.

Analogia cu un joc pe calculator este foarte mare, singura diferență fiind că am reușit să ne facem să uităm că acesta este un joc.

O implicație majoră a acestei uitări este că totul ni se pare real. Deoarece ni se pare real, considerăm că este important ce se întâmplă. Deoarece ni se pare important, încercăm să găsim un scop, o finalitate la ceea ce se întâmplă.

  • Apropo, când eram copii nu căutam un scop, un sens al vieții, și cu toate acestea eram foarte bucuroși, foarte dinamici, curioși, dornici de a cunoaște, de a explora.

baby

Acum, maturi, suntem în căutarea unui scop al vieții, sau al lui Dumnezeu. Ne întrebăm ce vrea Dumnezeu. Unii spun chiar că au găsit răspunsul. Din păcate, vedem că acest răspuns nu e unic. Buddha a găsit ceva, Iisus a găsit altceva, Mahomed a găsit altceva. Urmașii lor susțin fiecare în parte că ei dețin adevărul absolut. Unii sunt gata să moară sau să ucidă pentru acest adevăr. Dar un adevăr absolut trebuie să fie unic, altfel nu mai e adevăr absolut.

DAR DACĂ ?

Dacă acesta este cu adevărat echivalentul unui joc pe calculator, și nu are în realitate niciun scop absolut ?

Un joc pe calculator îl joci pentru distracție, pentru a petrece timpul în mod plăcut, pentru a scăpa de plictiseală. Nu contează în final cine a câștigat și cine a pierdut. Este adevărat, câștigătorul este memorat în „Hall of Fame”, dar când stingi calculatorul dispare și acest „Hall of Fame”.

Într-un joc pe calculator nu contează cine este bun și cine este rău. Cineva trebuie să fie bun și cineva trebuie să fie rău, pentru a putea juca jocul. La sfârșit chiar nu contează cine a fost bun și cine a fost rău. „Bun” și „rău” sunt doar niște definiții în interiorul jocului.

Dar iată că unii vin și ne arată „calea”. Ne învață ce trebuie să facem ca să câștigăm jocul. Ne învață cum să ne pregătim psihologic, să avem o mentalitate de învingători. Ne învață secretul cum să atragem câștigul, cum să fim pe aceeași frecvență cu acesta. Ne învață cum să ne perfecționăm, cum să ne autodepășim.

Alții ne învață că nu e important să fii câștigător în joc, ci trebuie să te pregătești pentru adevăratul câștig, care este după joc: dacă ai jucat corect, vei fi răsplătit pe veci, dacă nu ai jucat corect, vei fi pedepsit pe veci.

Unii vin și ne spun că este interzis să ieși din joc înainte de vreme – mai ales dacă ești în tabăra care pierde. Apropo, cei care sunt (momentan) în câștig au nevoie să continue existe în joc și cei care au pierdut, deoarece fără ei și-ar pierde practic toate avantajele.

Alții vin și ne învață cum putem să ieșim definitiv din joc. Sinuciderea nu este o soluție, deoarece prin reîncarnare vei reveni înapoi în joc, în condiții mai grele decât cele anterioare.

Și ce este cel mai ciudat este faptul că Creatorul Jocului nu vine, măcar la început, să ne prezinte regulile jocului, sau să ne dea măcar niște sfaturi, ca să știm și noi despre ce e vorba…

****************

Care este concluzia:

Adevărata problemă este UITAREA. Atât timp cât nu ne aducem aminte cine suntem cu adevărat, nu putem ști dacă acesta este sau nu un joc, și nici dacă are vreo semnificație sau nu. Suntem astfel într-o poziție ingrată, în care se pare că ne-am pus singuri și cu bună știință.

Asta doar dacă nu este așa…

****************

 

 

Dacă există soluții referitoare la șablonul/programul de atracție fizică

 sandra-echeverria-282452l-poza

 

Am vazut cate probleme apar datorita acestui sablon/program de atractie fizica.

Exista oare solutii ?

Inainte de a discuta despre solutii reale, as dori sa prezint cateva „solutii” care NU sunt solutii:

  • a actiona pe baza instinctelor fizice, practic a nu fi constienti de acest sablon; vedem si auzim asta zilnic: la stirile TV, in ziare etc.
  • a pretinde ca acest sablon nu exista – asta e echivalent cu strutul care baga capul in pamant, crezand ca astfel nu e vazut 🙂 – rezultatele sunt aceleasi cu cele din primul caz
  • a incerca sa ii contrapui o conditionare de sens opus – asta incearca sa faca religiile; declara sexul ca fiind pacatos si apoi incearca sa te faca sa te „lepezi de pacat”; nu reusesc astfel decat sa creeze un conflict psihologic interior, care poate exploda mai tarziu prin tot felul de refulari; de exemplu, un comportament sadic este de regula rezultatul unei sexualitati inhibate
  • castrarea fizica, chimica etc. – evident ca este o nebunie; iata un exemplu dramatic – Alan Turing, matematician britanic, recunoscut acum ca fondator al „stiintei computerelor”, cel care a contribuit decisiv la descifrarea transmisiilor germane cifrate cu masina „Enigma”, a fost condamnat in 1952 la castrare chimica pentru homosexualitate. Dupa aproximativ un an s-a sinucis.

 

Iar acum despre solutii

O formulare extraordinara am gasit-o in cartea „PEAT New Pathways” a lui Zivorad Slavinski. Aici e citat psihologul italian Roberto Assagiolli, care spune: „La nivelul de jos nu există soluții, la nivelul de sus nu există probleme”, referindu-se la nivelele de constienta. Pe acest principiu se bazeaza de fapt metoda PEAT de vindecare a traumelor psihice – pe ridicarea nivelului de constienta la nivelul unde problemele dispar.

Ilie Cioara povestea ca a fost odata masurat de un radiestezist. El era linistit, relaxat, probabil intr-o stare pe care unii o numesc meditatie. Iar radiestezistul era socat ca nu îi poate determina sexul – nu era nici masculin, nici feminin în acel moment (!)

Iata cateva idei utile referitoare la acest sablon:

  • este importanta constientizarea acestui sablon
  • ar trebui sa fim in stare sa folosim noi sablonul, in loc de a ne folosi el pe noi; a-l folosi inseamna inclusiv a putea sa-l ignori, atunci cand alegi acest lucru
  • o posibila solutie, formulata de Ken Keys Jr. si mentionata in cartile „Conversatii cu Dumnezeu” ale lui Neale Donlad Walsch: sa ne transformam dorintele in preferinte – adica sa reducem importanța  acordată acestora.
  • Acum, dupa ce am inceput sa studiez TROM, inteleg ca asa ceva putem sa facem doar daca nu mai suntem prinsi in capcana jocului compulsiv. In prezent noi suntem jucatori compulsivi ai vietii, deoarece am uitat ca e doar un joc. Un jucator compulsiv nu mai vede ca jocul e doar un joc, ca e distractiv indiferent daca castigi sau pierzi, că rezultatul jocului nu este foarte important, că poti sa te retragi oricand,  că este doar o modalitate de petrecere a timpului. El nu mai poate sa se retraga din joc oricand doreste. El practic nu mai poate sa se retraga din joc. Situatie este similara cu aceea a persoanelor dependente de jocurile de noroc, care ajung sa piarda totul jucand, dar nu se pot opri.

In cartile TROM, Dennis H. Stephens spune ca a reusit sa „curete” aberatiile legate de sex prin procesarea celor 4 picioare ale postulatului „To sex” – acestea sunt: to be sexed, to be not sexed, to sex, to not sex (a evitat cuvantul cu f, desi acela e mai sugestiv). Asta se poate daca ajungi la nivelul 5 din TROM. Este interesant faptul că, zice el, chiar dupa „curatirea” postulatului, corpul fizic continua sa aiba nevoie de sex, pentru sanatatea lui, dar nu mai există aspectul compulsiv.

 


Fotografie luata de pe site-ul http://www.cinemagia.ro/actori/sandra-echeverria-68551/poze/221278/

 

Consideratii despre sablonul/programul de atractie fizica

Emily-VanCamp-wallpaper-hd-crop

Sablonul in sine nu e bun sau rau. El doar este.

Acum, conform scientologilor, orice implant este rau. De exemplu, ei sunt impotriva sugestiilor prin hipnoza, chiar si a celor pozitive. Ei spun ca mintea noastra trebuie sa fie curata, clara, limpede, fara nicio sugestie subconstienta (starea de „clear”).

Scopul care mie imi pare evident al acestui sablon este de a cauta si accepta un partener frumos, sanatos, cu finalitatea de a face copii frumosi si sanatosi. Acesta este scopul speciei (am scris despre asta in articole anterioare), si eu am presupus ca acesta e un sablon implantat de ea. Dar, ca sa fim corecti, ar trebui sa ne rezumam strict la fapte. Nu stiu cine a implantat acest sablon, dar cert este ca există.

Problemele datorate sablonului vin din cele doua trasaturi ale sale, mentionate data trecuta, si anume ca:

  • nu se modifica in timp
  • nu dispare pana la moarte (si poate nici dupa, dar acum speculam)

Practic, problemele incep sa apara atunci cand gasim un partener stabil, si se amplifica pe masura ce imbatranim.

  • Sablonul continua sa existe, si atunci se naste o intrebare legitima si provocatoare in acelasi timp, pe care si-au pus-o multi oameni de-a lungul timpului: oare nu cumva ideea de partener stabil este gresita?
  • Societatea actuala nu poate oferi nicio alternativa viabila la institutia familiei, d.p.d.v. al cresterii copiiilor. Pentru a asigura cresterea in siguranta si stabilitate a copiilor, trebuie sa acceptam vrand-nevrand ideea familiei si/sau a unui partener stabil.
  • Dar sa ne amintim ca in comuna primitiva totul se facea la comun, inclusiv sexul, iar copiii erau crescuti tot la comun. Oamenii aceia nu aveau vreo problema generata de sablon, nu se punea problema de a-si insela partenerul, iar copiii erau crescuti in siguranta – si nu se punea problema favorizarii vreunui copil prin bani, pile si relatii, ci numai selectia naturala isi spunea cuvantul.

Observam ca orice societate sau forma de organizare care asigura neconditionat si in mod echitabil siguranta materiala a membrilor sai (si aici s-ar incadra si comunitatile „toti pentru unul, unul pentru roti”), face ca acest sablon sa actioneze „natural”: tinerii sa fie atrasi de tineri, iar cei mai in varsta sa stea, cu sau fara voia lor, departe de acest joc, deoarece nu se incadreaza in sablonul tinerilor. In schimb intr-o societate concurentiala, care nu asigura siguranta materiala tuturor membrilor, iata ca cei bogati, chiar daca sunt in varsta, intra in acest joc, fiind considerati parteneri atractivi datorita bogatiei.

Dar sa ne intoarcem si sa exploram a doua varianta, si anume ca ideea de partener stabil nu e gresita.

Atunci cand suntem tineri, sablonul functioneaza relativ ok, adica conform scopului (reproducerea), si chiar mai mult, in sensul ca ne poate oferi o relativa fericire si implinire – asta daca am gasit o persoana care sa se potriveasca sablonului nostru, daca noi ne potrivim sablonului ei, daca ne intelegem bine (compatibilitate buna si a mintii, si a sufletului), daca nu intervin alte restrictii (religioase, de siguranta materiala etc.) care sa impiedice formarea cuplului. Facem copii, suntem multumiti, specia este multumita, societatea este multumita.

Evident, daca nu sunt indeplinite toate conditiile de mai sus, se poate observa ca sablonul ne provoaca deja suferinta. Acesta ar trebui sa fie primul semnal de alarma.

Este interesant faptul ca sablonul asigura, in prima faza, atractia pentru partener, favorizand crearea unui cuplu, dar acelasi sablon poate duce la destramarea cuplului, dupa o perioada mai mica sau mai mare de timp, datorita atractiei pentru alte persoane tinere si frumoase.

Cine se casatoreste (sau isi gaseste un partener stabil) din alte motive decat atractia sexuala programata de sablon (cum ar fi: bani, putere, siguranta materiala in general), are sanse mult mai mari sa-si insele partenerul, deoarece sablonul, dupa cum spuneam, continua sa existe si isi cere satisfacerea, odata ce siguranta materiala a fost asigurata.

 Dar si cei care au urmat sablonul, nici ei nu sunt scutiti de acest pericol.

In articolul urmator vom incerca sa vorbim despre solutii – daca exista sau nu, daca sunt acceptabile, daca suntem dispusi sau nu sa scapam de fapt de acest sablon, sau trebuie gasita o alta abordare.


Fotografie luata de pe site-ul http://www.shortday.in/elizabeth-vancamp-beautiful-hd-wallpaper.html