Alte consideraţii despre principiul „Fiecare om are, prin naştere, dreptul la condiţii decente de trai”

Nu aş vrea să se înţeleagă din articolul precedent că aş fi un adept al ne-muncii. Mai degrabă sunt un adept al EMPATIEI.

Munca, în momentul în care este necesară, trebuie făcută, dar nu în condiţiile societăţii de azi, unde fiecare fuge de muncă şi caută un locşor cât mai călduţ. Atunci când există empatie, fiecare doreşte să îşi aducă contribuţia, atât cât poate el, la munca desfăşurată de toţi ceilalţi. Această empatie este înnăscută. Uitaţi-vă la copii, cum vor să facă şi ei ceea ce fac părinţii. Aduceţi-vă aminte de triburile „primitive”, unde era o mare onoare pentru cei tineri de a deveni bărbaţi şi a participa la activităţile făcute de bărbaţi.

 

01.15. Câteva avantaje ale Comunităților de Prieteni

Când a fost întrebat de farisei dacă aceștia să plătească sau nu birul romanilor, Iisus le-a arătat chipul Cezarului de pe monezi, și le-a spus „Dați Cezarului ce-i al Cezarului, și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu”.

Eu înțeleg acest mesaj ca fiind un îndemn de a ne preocupa și de latura materială, și de cea spirituală.

Eu cred că aceste Comunitati de Prieteni le vor îmbina pe amândouă.

Voi încerca să prezint câteva avantaje care ar apărea în cadrul acestor Comunități.

Un prim avantaj, pe care l-am mai menționat, ar fi deschiderea spre robotizare și automatizare, și inexistența șomajului tehnologic – de fapt inexistența șomajului de orice fel.

Un avantaj la nivel individual ar fi că nu mai lupți singur cu problemele materiale, ci lupți alături de prieteni, în cadrul comunității. Chiar dacă pierdeți, pierdeți împreună – amintiți-vă, de exemplu, de cei 300 de spartani de la Termopile – astfel se nasc eroii.

Un alt avantaj va fi pentru cei bătrâni și pentru cei bolnavi, care nu vor mai fi dați deoparte și făcuți să se simtă inutili.

Un alt avantaj pe care îl văd, în cazul în care membrii comunității ar locui împreună (de exemplu un fel de ashram ca în India) ar fi următorul: în loc să-și cumpere fiecare: aspirator, mașină de spălat, frigider, aragaz etc. , s-ar putea cumpăra câte un singur aparat, profesional, care să fie folosit de către toți. În acest fel ar fi încurajată și producerea de către societate de aparatură profesională, cu fiabilitate mare, și nu cum s-a ajuns astăzi, să se producă ieftin și prost. Un aspect important care rezultă din acest exemplu este că nu conteaza posesia individuală, cât accesul la resurse.

Trebuie spus că banii nu vor mai fi un criteriu în alegerea partenerului, ceea ce cred că este un avantaj, deoarece va avea loc o întoarcere la criteriile originale, programate de către specie: frumusețe, putere, inteligență, comunicare etc., ceea ce va duce la regenerarea speciei, prin nașterea unor copii mai frumoși, mai deștepți etc.

Copiii care se vor naște și vor crește în cadrul acestor Comunități vor avea avantajul de a crește împreună, în spiritul „toți pentru unul, unul pentru toți”, de a nu mai fi discriminați, de a nu mai fi favorizați sau defavorizați pe criterii de bani, de „cine sunt părinții”. Vor putea fi depistate talentul, aptitudinile și îndemânarea fiecăruia, și folosite în mod eficient pentru Comunitate.

Privind la toate aceste avantaje, mă gândeam că ele sunt de natură materială.

Și mă gândeam dacă nu cumva aceste Comunități vor fi posibil de creat doar de către niște ființe care și-au rezolvat deja „problemele spirituale”, și care, pentru a-și rezolva și problemele materiale, vor apela la această formă de organizare.