01.06. Au mai încercat şi alţii – continuare

Revin mai întâi la exemplul de ieri, deoarece îmi dau seama că am tras nişte concluzii pripite :

  • Spuneam despre acea comunitate de creştini ca n-a rezistat; totuşi, să ţinem cont că vremurile erau foarte tulburi; n-a rezistat el nici imperiul roman. Şi, în plus, au trecut de atunci 2000 de ani, deci e puţin ridicol să ridic astăzi asemenea pretenţii. Şi, în plus, iată că biserica creştină a rezistat.
  • Referitor la faptul că nu ar fi fost o comunitate productivă, e adevărat că nu ni se spune nimic de acest lucru, dar asta nu înseamnă neapărat că nu ar fi fost.

Alta este întrebarea care mi se pare mai relevantă, dar o voi pune dupa ce voi menţiona o altă comunitate, foarte importantă, de care era sa uit.

Este vorba despre prima comunitate creştină (deşi nu-i spuneau aşa atunci). Este vorba de comunitatea creată de Iisus, alcătuită din cei 12 discipoli. Eu cred că poate fi considerată o comunitate de prieteni, deşi a fost una mai specială (exista o relaţie de iubire de la Iisus spre ei, şi de la ei spre Iisus).

Şi acum revin la întrebarea mai relevantă pe care voiam să o pun: cum a reuşit cineva să faca asta? Cum a reuşit Iisus să convingă pe cei 12 să îşi părăsească familiile, rosturile, totul, şi să vină cu el, iar în final să moară pentru cuvântul lui ? (ştiu, se exclude Iuda, dar care a fost înlocuit cu altcineva). Ţineţi cont că erau nişte oameni simpli, nu filozofi şi nici ceea ce azi numim „căutători ai adevărului”. Cum au reuşit apostolii, la rândul lor, să convingă pe acei oameni să-şi vândă casele, ogoarele, şi să aducă totul în cadrul comunităţii ?

Răspunsul nu poate avea decât două variante: prin iubire sau prin frică.

Am convingerea personală că răspunsul este iubirea, şi nu frica.