Alte consideraţii despre principiul „Fiecare om are, prin naştere, dreptul la condiţii decente de trai”

Nu aş vrea să se înţeleagă din articolul precedent că aş fi un adept al ne-muncii. Mai degrabă sunt un adept al EMPATIEI.

Munca, în momentul în care este necesară, trebuie făcută, dar nu în condiţiile societăţii de azi, unde fiecare fuge de muncă şi caută un locşor cât mai călduţ. Atunci când există empatie, fiecare doreşte să îşi aducă contribuţia, atât cât poate el, la munca desfăşurată de toţi ceilalţi. Această empatie este înnăscută. Uitaţi-vă la copii, cum vor să facă şi ei ceea ce fac părinţii. Aduceţi-vă aminte de triburile „primitive”, unde era o mare onoare pentru cei tineri de a deveni bărbaţi şi a participa la activităţile făcute de bărbaţi.

 

„Fiecare om are, prin naştere, dreptul la condiţii decente de trai”

Acest principiu, dacă ar fi adoptat şi implementat de omenire, ar duce la schimbarea radicală a societăţii omeneşti. Iată câteva consideraţii:

  • Este singurul principiu care va putea rezolva, după părerea mea, această provocare care devine tot mai evidentă, a faptului că producţia de bunuri este tot mai automatizată, iar numărul de locuri de muncă pentru oameni devine tot mai mic.
  • Acest principiu, odată implementat, va putea duce la mult visata „pace socială”.
  • Implementarea lui va implica stabilirea, be baze obiective, a noţiunii de trai decent al unui om: hrană, locuinţă, apă rece, apă caldă, mijloace de deplasare etc.
  • Implementarea lui va implica inversarea situaţiei actuale în ceea ce priveşte îmbogăţirea. Adică, anumiţi oameni, activi, întreprizători, vor putea să acumuleze averi, dacă vor dori şi le va face plăcere, dar numai DUPĂ ce s-au asigurat tuturor oamenilor condiţii decente de trai, şi fără afectarea, prin acest lucru, a condiţiilor celorlalţi. Adică, prin îmbogăţirea unora, celorlalţi să nu le fie afectate condiţiile decente de trai.
  • Se ridică problema dacă omenirea are posibilitatea de a asigura tuturor oamenilor aceste condiţii decente de trai. Ţinând cont că în prezent un mic procent (sub 10%) din oameni, o minoritate bogată deţine peste 90% din totalul resurselor planetei, eu nu cred că aceasta va fi o problemă reală. Dar dacă într-adevăr nu vor fi suficiente resurse, atunci, conform principiului empatiei descris mai jos, va trebui ca TOŢI să se mulţumească cu mai puţin.
  • Acest principiu derivă direct din sentimentul de EMPATIE, adică a te simţi „una cu ceilalţi”. Înainte de a putea fi aplicat, va fi necesară o educare în acest sens a oamenilor, dezvoltarea laturii empatice a lor. Aceasta există în fiecare om (părerea mea), dar este inhibată de societatea actuală, societatea lui „fiecare pentru el”. Duritatea aceastei societăţi forţează pe fiecare om să-şi creeze un „scut de protecţie”, prin inhibarea empatiei înnăscute. Acest scut de protecţie nu va mai fi necesar în condiţiile noii societăţi, ceea ce va duce la exprimarea liberă din partea oamenilor a empatiei şi iubirii faţă de toţi ceilalţi. Implicaţiile vor fi uriaşe, se vor putea creea condiţiile apariţiei „raiului pe Pământ”. Este foarte probabil că se va reduce semnificativ numărul bolilor, deoarece am văzut din Noua Medicină Germană că sursa bolilor se află în „conflictele biologice”, iar „grija zilei de mâine” este una din cauzele principale ale acestor conflicte. Desigur, aceste conflicte biologice nu vor dispărea complet, de exemplu „frica de moarte”, „lupta pentru teritoriu”, ‘autodevalorizarea” pe care o suferă de regulă cei mai în vârstă etc. Pentru toate acestea este nevoie de educarea oamenilor în sensul dezvoltării laturii spirituale, a înţelegerii faptului că nu există moarte, că suntem spirite întrupate în corpuri fizice şi că momentul morţii este de fapt cel de eliberare a sufletului/spiritului din cuşca corpului fizic, şi ar trebui să fie tratat cu bucurie şi nu cu durere.

01.10. Poveste despre planeta Arret

Am avut o viziune despre o planetă numită Arret.

Aceasta se află foarte departe, pe partea diametral opusă a galaxiei noastre.

Ea este locuită de niște ființe foarte empatice între ele. Au ajuns să comunice telepatic. În momentul în care una dintre ele este în pericol, sau are vreo problemă, celelalte îi sar imediat în ajutor. Astfel, ele s-au înmulțit și au ajuns specia majoritară pe planeta Arret.

Dar iată că într-o zi, una dintre ele le transmite un mesaj telepatic celorlalte:

„Am găsit o definiție generală despre bine și rău: tot ceea ce mărește separarea și nevoia este bine, iar tot ceea ce le micșorează este rău. Priviți aceste patru cadrane care se formează. În cadranul 1 există şi separare şi nevoie, în cadranul 2 există separare, dar nu există nevoie, în cadranul 3 nu există nici separare, nici nevoie, iar în cadranul 4 există nevoie, dar nu există separare. Iată, deci, noi ne aflăm acum în locul cel mai rău din Univers, și nici măcar nu ne dăm seama de acest lucru. De când ne naștem, societatea ne inoculeaza ideea „toți pentru unul, unul pentru toți”, fără să avem niciun fel de alegere. Priviți la specia noastră, a degenerat. Nimeni nu mai poate face nimic pe cont propriu, totul se face împreună cu ceilalți. Nu avem cum să știm care dintre noi este cel mai puternic, cel mai inteligent etc. Nu v-ați săturat de această societate? Pentru cei care s-au săturat, vreau să spun că am găsit o modalitate pașnică de a o schimba: crearea de comunități „fiecare pentru el”. Membrii acestor comunități se vor numi competitori, sau dușmani. Ei vor fi în competiție unul cu celălat, pentru a se dovedi care este superior. Este interzis să se mai ajute între ei, dimpotrivă, dacă se poate, trebuie să-și facă ceea ca am numit „rău”. Desigur, pentru aceasta trebuie să învețe să-și ecraneze gândurile, pentru ca ceilalți să nu le mai poată auzi. Va fi deosebit de dificil, dar este singura soluție ca să salvăm specia de la o degenerare totală. Am găsit și modul în care va fi recompensat cel mai bun. El va primi ceva ce am numit bani. Și anume, câștigătorul va primi cei mai mulți bani, iar ceilalți vor primi mai puțini, sau chiar deloc”.

„Bine, dar ce sunt banii ăștia, și cu ce or să-l ajute pe câştigător ?”, au întrebat telepatic celelalte ființe.

„Nu am stabilit exact forma lor, dar cred că vor fi niște hârtii. Cu ajutorul lor, câștigătorul va putea să posede mai mult decât ceilalţi, va putea să posede mai mult decât are nevoie . Nu e grozav ?”

„Nu înțelegem ce înseamnă să posede”, au zis celelalte ființe. „Noi acum consumăm ceea ce avem nevoie. Cum ar putea câștigătorul să consume mai mult decât are nevoie ?”

„Nu știu să vă spun acum, nu am toate răspunsurile, sunt abia la început. Mă gândesc că, dacă el nu poate să consume mai mult decât are nevoie, poate îi vom obliga pe ceilalți să consume mai puțin decât au nevoie; aceasta se va numi supravieţuirea celui mai bine adaptat. Vom putea crea astfel noi stări sufleteşti, precum singurătatea, lipsa de comunicare, suferinţa şi altele, cărora încă nu le-am găsit un nume, şi care în societatea noastră lipsesc cu desăvârșire, din care cauză a apărut degenerarea. Vă repet, va fi dificil, dar trebuie să o facem. Sigur, mulţi nu vor înțelege, vor rîde de noi, dar noi vom merge mai departe.

Trebuie să mergem mai departe, pentru că știu că se poate.

Am avut o viziune despre o planetă numită Terra.

Aceasta se află foarte departe, pe partea diametral opusă a galaxiei noastre. ”