01.12. Despre familii, ca şi „Comunităţi de Prieteni – toţi pentru unul, unul pentru toţi”

Nu vreau să se creadă că-l plagiez pe Alex Velea, dar numărul de membri într-o astfel de „Comunitate de Prieteni” este minim 2 🙂

Astfel, o familie de două persoane poate să fie ce mai redusă „Comunitate de Prieteni – toţi pentru unul, unul pentru toţi”. Şi cred că, în majoritatea cazurilor,  aşa se şi întâmplă. De regulă, familia se măreşte ulterior, apare un copil, sau mai mulţi. Acest fapt nu schimbă natura relaţiei, ci dimpotrivă, o consolidează. Îndrăznesc să afirm că o familie durează atât timp cât se păstrează spiritul lui „toţi pentru unul, unul pentru toţi”. Când acesta dispare, familia se destramă.

Desigur, mulţi folosesc cuvântul „iubire” în loc de „toţi pentru unul, unul pentru toţi”. Cele două formulări sunt echivalente, zic eu. Se poate scrijeli pe un copac „toţi pentru unul, unul pentru toţi = iubire” 🙂

Prin iubire înţeleg mai mult decat atracţia sexuală, deşi mulţi le confundă pe cele două. Iubirea este compasiune, cum zicea Buddha. Este ceea ce ar trebui să simţim cu toţii unii faţă de alţii, dar mai avem până acolo. Oricum, Buddha este acolo, ne aşteaptă. A promis că nu pleacă nicăieri până ce ultimul dintre oameni nu ajunge la nivelul lui.

Deci, familiile se destramă atunci când nu mai există „toţi pentru unul, unul pentru toţi”=iubire. Cred că asta se întâmplă din cauză că sufletele noastre sunt atât de dornice de iubire. Dacă în familie a dispărut iubirea, rămâne doar „fiecare pentru el”, iar sufletul nu mai vrea asta, deoarece are destul „fiecare pentru el” în societate, la serviciu, peste tot în jur. Şi atunci începe să caute în altă parte iubirea.

Aşadar, iată un sfat pentru cei tineri, dar nu numai: dacă doriţi să vă întemeiaţi o familie, analizaţi bine dacă sunteti dispuşi şi capabili de a experimenta pe „toţi pentru unul, unul pentru toţi”. Mulţi nu sunt pregătiţi de aşa ceva, şi confundă atracţia sexuală cu iubirea. Atracţia sexuală este un program „plantat” în noi de către specie. El este necesar pentru supravieţuirea speciei, este vital chiar. Este adevărat, de multe ori atracţia sexuală poate să fie iniţiatorul iubirii, precum paiele care aprind focul. Dar dacă nu există şi lemnele, paiele ard repede şi focul se stinge.

Trebuie menţionat un alt lucru foarte important, pe care l-am menţionat şi în articolul trecut. A face parte dintr-o comunitate, de orice fel, inclusiv o familie, implică reducerea libertăţii – nu mai poţi face tot ce vrei tu, oricând vrei tu. Trebuie să ţii cont şi de interesele şi de dorinţele celor din jurul tău.


Întorcându-ne acum la Comunităţile noastre de prieteni, iată că acestea nu sunt ceva nou. Este adevărat că eu mi le imaginez cu mai mult de 2 membri, ceea ce este cu adevărat o provocare.

Întrebarea adevărată care se pune este: dacă există atâtea comunităţi „toţi pentru unul, unul pentru toţi”, sub forma familiilor, de ce nu se schimbă nimic în societate? Pentru ce continuă acest „fiecare pentru el”?

Oare oamenii nu sunt în stare să iubească şi să respecte mai mult de o singură persoană ?

Eu cred că acest lucru nu este adevărat, dar societatea le furnizează acest şablon, şi nu există în prezent vreo alternativă la ceea ce furnizează societatea.