Ioan 14:30 – cine guvernează această lume

Celor cărora nu le este încă clar cine guvernează această lume, le recomand un citat din Noul Testament – Ioan 14:30 (capitolul 14, versetul 30):

https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=14#30

Pentru limba engleză, am dat o căutare pe un site care prezintă conţinutul mai multor biblii:

https://www.biblegateway.com/verse/en/John%2014:30

 

 

 

01.15. Câteva avantaje ale Comunităților de Prieteni

Când a fost întrebat de farisei dacă aceștia să plătească sau nu birul romanilor, Iisus le-a arătat chipul Cezarului de pe monezi, și le-a spus „Dați Cezarului ce-i al Cezarului, și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu”.

Eu înțeleg acest mesaj ca fiind un îndemn de a ne preocupa și de latura materială, și de cea spirituală.

Eu cred că aceste Comunitati de Prieteni le vor îmbina pe amândouă.

Voi încerca să prezint câteva avantaje care ar apărea în cadrul acestor Comunități.

Un prim avantaj, pe care l-am mai menționat, ar fi deschiderea spre robotizare și automatizare, și inexistența șomajului tehnologic – de fapt inexistența șomajului de orice fel.

Un avantaj la nivel individual ar fi că nu mai lupți singur cu problemele materiale, ci lupți alături de prieteni, în cadrul comunității. Chiar dacă pierdeți, pierdeți împreună – amintiți-vă, de exemplu, de cei 300 de spartani de la Termopile – astfel se nasc eroii.

Un alt avantaj va fi pentru cei bătrâni și pentru cei bolnavi, care nu vor mai fi dați deoparte și făcuți să se simtă inutili.

Un alt avantaj pe care îl văd, în cazul în care membrii comunității ar locui împreună (de exemplu un fel de ashram ca în India) ar fi următorul: în loc să-și cumpere fiecare: aspirator, mașină de spălat, frigider, aragaz etc. , s-ar putea cumpăra câte un singur aparat, profesional, care să fie folosit de către toți. În acest fel ar fi încurajată și producerea de către societate de aparatură profesională, cu fiabilitate mare, și nu cum s-a ajuns astăzi, să se producă ieftin și prost. Un aspect important care rezultă din acest exemplu este că nu conteaza posesia individuală, cât accesul la resurse.

Trebuie spus că banii nu vor mai fi un criteriu în alegerea partenerului, ceea ce cred că este un avantaj, deoarece va avea loc o întoarcere la criteriile originale, programate de către specie: frumusețe, putere, inteligență, comunicare etc., ceea ce va duce la regenerarea speciei, prin nașterea unor copii mai frumoși, mai deștepți etc.

Copiii care se vor naște și vor crește în cadrul acestor Comunități vor avea avantajul de a crește împreună, în spiritul „toți pentru unul, unul pentru toți”, de a nu mai fi discriminați, de a nu mai fi favorizați sau defavorizați pe criterii de bani, de „cine sunt părinții”. Vor putea fi depistate talentul, aptitudinile și îndemânarea fiecăruia, și folosite în mod eficient pentru Comunitate.

Privind la toate aceste avantaje, mă gândeam că ele sunt de natură materială.

Și mă gândeam dacă nu cumva aceste Comunități vor fi posibil de creat doar de către niște ființe care și-au rezolvat deja „problemele spirituale”, și care, pentru a-și rezolva și problemele materiale, vor apela la această formă de organizare.

 

01.06. Au mai încercat şi alţii – continuare

Revin mai întâi la exemplul de ieri, deoarece îmi dau seama că am tras nişte concluzii pripite :

  • Spuneam despre acea comunitate de creştini ca n-a rezistat; totuşi, să ţinem cont că vremurile erau foarte tulburi; n-a rezistat el nici imperiul roman. Şi, în plus, au trecut de atunci 2000 de ani, deci e puţin ridicol să ridic astăzi asemenea pretenţii. Şi, în plus, iată că biserica creştină a rezistat.
  • Referitor la faptul că nu ar fi fost o comunitate productivă, e adevărat că nu ni se spune nimic de acest lucru, dar asta nu înseamnă neapărat că nu ar fi fost.

Alta este întrebarea care mi se pare mai relevantă, dar o voi pune dupa ce voi menţiona o altă comunitate, foarte importantă, de care era sa uit.

Este vorba despre prima comunitate creştină (deşi nu-i spuneau aşa atunci). Este vorba de comunitatea creată de Iisus, alcătuită din cei 12 discipoli. Eu cred că poate fi considerată o comunitate de prieteni, deşi a fost una mai specială (exista o relaţie de iubire de la Iisus spre ei, şi de la ei spre Iisus).

Şi acum revin la întrebarea mai relevantă pe care voiam să o pun: cum a reuşit cineva să faca asta? Cum a reuşit Iisus să convingă pe cei 12 să îşi părăsească familiile, rosturile, totul, şi să vină cu el, iar în final să moară pentru cuvântul lui ? (ştiu, se exclude Iuda, dar care a fost înlocuit cu altcineva). Ţineţi cont că erau nişte oameni simpli, nu filozofi şi nici ceea ce azi numim „căutători ai adevărului”. Cum au reuşit apostolii, la rândul lor, să convingă pe acei oameni să-şi vândă casele, ogoarele, şi să aducă totul în cadrul comunităţii ?

Răspunsul nu poate avea decât două variante: prin iubire sau prin frică.

Am convingerea personală că răspunsul este iubirea, şi nu frica.