01.11. Am schimbat pagina de început

Am văzut statisticile pe care mi le oferă WordPress şi am observat un lucru interesant: o bună parte dintre vizitatori se rezumă doar la prima pagină. Nu ştiu dacă e un fenomen general, sau este un caz particular cu acest site/blog. M-am gândit că s-ar putea să nu le placă, să-i sperie acel avertisment de pe prima pagină, cel cu propria răspundere. Sau poate prima pagină nu e suficient de atractivă. Şi atunci am decis să pun pe prima pagină povestea despre planeta Arret, care mi se pare un articol foarte reuşit, cel mai reuşit ca formă literară.

  • Ideea articolului mi-a venit într-un moment de inspiraţie – acum ştiu ce înţeleg scriitorii prin moment de inspiraţie.  Cornelia, soţia mea, mă striga din bucătărie să vin că e gata masa, eu strigam de la calculator că mai stau puţin, că nu am terminat de pus diacriticile. Radu, băiatul nostru, striga şi el, imitându-ne, şi făcea mişto că nu trebuie deranjat un scriitor atunci când este în febra creaţiei.
  • Iată că, atunci când faci parte dintr-o comunitate, libertatea personală se restrânge, în sensul că nu mai poţi să faci tot ce vrei, atunci când vrei. Dar mai mult despre asta, într-un articol următor, referitor la familii privite ca „comunităţi de prieteni”.

Legat de acel avertisment cu propria răspundere: cei care vor crea o astfel de comunitate, vor avea ocazia să experimenteze „pe propria piele” consecinţele acţiunilor lor, nefiind un pericol pentru alţii. Ce bine ar fi fost dacă Hitler i-ar fi luat pe apropiaţii lui şi le-ar fi zis: vreau să experimentăm pe propria piele cum este să ne gazăm, să ne torturăm, să ne împuşcăm unii pe alţii. Nu cred că se supăra multă lume dacă o făceau între ei. Acelaşi lucru este valabil şi despre Lenin, şi despre Stalin, şi despre toţi aceia care au dorit, doresc şi vor mai dori să experimenteze pe alţii propriile ideologii sau concepţii.