Consideraţii 2

Vreau să revin la afirmaţia nr.1 (noi nu suntem corpul fizic) cu o completare importantă. Ca să poţi să afirmi că tu eşti corpul fizic, ar trebui să poţi să controlezi acest corp 100%. În plus ar trebui să ştii cum funcţionează, să cunoşti alcătuirea internă, să nu existe nimic necunoscut despre acesta.

Ori este simplu de constatat că noi putem controla doar anumite grupe de muşchi de la exterior (muşchii braţelor, picioarelor, gâtului etc). Este clar că nu controlăm inima, plămânii, ficatul etc. – organele interne. Mai mult, nici nu ştim cum funcţionează acestea. Dacă nu am fi învăţat despre ele, nici nu am şti că ele există. Şi în plus constatăm că, deşi oamenii studiază acest corp de sute, dacă nu de mii de ani, nu au reuşit încă să afle totul despre el şi despre funcţionarea acestuia.

Deci, pe lângă faptul că nu suntem acest corp, vedem că nici nu suntem în stare să îl cunoaştem complet, deoarece este de o complexitate extraordinară.

Consideraţii 1

  1. Afirmaţia numărul 1 – Noi nu suntem corpul fizic. Asta ne-o zic toate religiile, toate mişcările spirituale şi toţi cei care au acces la planurile subtile ale Realităţii (clarvăzători, mediumi, hipnotizatori etc.). Pentru cei care vor o dovadă în plus, vă prezint un fapt care mie mi se pare incontestabil: existenţa homosexualilor şi a transsexualilor dovedeşte, după părerea mea clar, că suntem suflete întrupate în corpuri fizice: un homosexual (bărbat) este de fapt un suflet de femeie captiv într-un corp de bărbat, iar o lesbiană este un suflet de bărbat captiv într-un corp de femeie.
  2. Celor care au copii foarte mici ca vârstă (câteva luni) le recomand să le studieze cu atenţie comportamentul. Veţi vedea, la un moment dat (am văzut şi eu cu ochii mei) că copilul începe să-şi studieze mâinile, să le mişte şi să le privească curios din toate unghiurile. Este clar că el învaţă ce este corpul şi ce poate să facă cu el. Din păcate, tooate aceste lucruri le uităm, şi ne identificăm cu acest corp cu mult înainte de când ne ştim (asta ar fi cam pe la 2 ani).
  3. Înţelegerea faptului că nu suntem corpul fizic, şi că suntem un suflet întrupat în planul fizic/material, ar trebui să fie primul motiv de bucurie. Nu ar trebui să ne mai agăţăm disperaţi de viaţa în corpul fizic, deoarece noi suntem cu mult mai mult decât acest corp.
  4. Întrebări care apar firesc dupa asimilarea punctului 1: „ce căutăm aici”, „ce este acest loc”, „de unde venim”, „unde ne ducem”, „de ce nu ne aducem aminte nimic” etc.
  5. Religiile încearcă, cu un succes mai mare sau mai mic, să ne dea răspunsuri la aceste întrebări.