Continuare a discuției despre cele 4 cadrane. De ce trebuie să moară ego-urile în cadranul 4 (părerea mea). Puțin despre a treia iluzie fundamentală.

Ce este ego-ul/personalitatea: este partea din noi care se consideră separată de restul. Ego-ul omenesc începe să se formeze începând cu nașterea, prin acumulare de informații prin intermediul organelor de simț ale corpului fizic. Toate aceste informații sunt viciate, în sensul că ele confirmă minții iluzia că ar fi o entitate separată, care se identifică de regulă cu corpul fizic. Acest lucru nu este întâmplător, ci totul face parte dintr-un plan foarte bine conceput și realizat. Planul este ca iluzia de separare și cea de nevoie să fie perfecte.

Formarea ego-urilor este „sponsorizată” și de prezența uitării/ignoranței – faptul că sufletele întrupate în planul fizic nu își mai aduc aminte nimic din planul subtil, dar nici de eventuale vieți anterioare.

Kabala spune că ego-urile nu trebuie să moară, că ele sunt necesare pentru creșterea dorinței, și arată cum dorințele au crescut permanent la fiecare treaptă a evoluției vieții pe Pamânt: s-a pornit de la neanimat (piatra, roca), urmând regnul vegetal, apoi cel animal, și în final oamenii. Eu vreau să dau un exemplu care demonstreză că creșterea nu trebuie să continue la infinit: frunzele unui copac cresc și tot cresc, până în momentul în care nu mai sunt necesare (costul menținerii lor devine prea mare), și atunci copacul renunță la ele.

Eu cred că ego-urile au fost necesare în cadranul 3, constituind interfețele prin care sufletele au putut să se adapteze la planul fizic. În același timp, au permis să se poată trăi ca experiențe totale separarea și nevoia, cu toate consecințele acestora (lupta pentru supraviețuire, competiția acerbă, războaiele, dar și liberul arbitru, inițiativa, dezvoltarea,  inteligența etc.). Dar în cadranul 4 iluzia separării trebuie să dispară – toate sufletele își vor aduce aminte că „toți suntem unul”. Va fi o iluminare în masă (atenție, dacă nu ne vom elibera de tirania minții singuri, de bunăvoie, acest lucru tot se va realiza, dar prin suferință – suferința puternică sparge ego-urile). Pentru cei interesați de eliberarea de gânduri, trebuie să menționez cartea „Puterea prezentului” („The Power of Now”) de Eckhart Tolle.

Iluzia nevoii va continua să existe în cadranul 4, ceea ce mă face să cred că într-adevăr evoluția va continua tot în planul fizic, cum susțin și tradițiile evreiești, care spun că se va realiza „Raiul pe Pământ” și va veni Messia, conducătorul luminat.

Aș vrea să discut puțin despre a treia iluzie fundamentală, și anume uitarea, sau ignoranța. Aceasta face posibilă trăirea ca experiență efectivă, în proporție de 100%, a celorlalte două iluzii, separarea și nevoia.

În cadranul 1, cadranul Conștiinței Absolute, nivelul de ignoranță/uitare este zero, adică nu există ignoranță/uitare.

În cadranul 2, care semnifică lumea sufletelor,  nivelul de ignoranță/uitare este 1, adică sufletele nu-și amintesc de cadranul 1 și de Conștiința Absolută. Ele trăiesc experiența de „suflete tinere”, curioase și dornice de experiențe diverse.

În cadranul 3, adică planul fizic,  nivelul de ignoranță/uitare crește la 2, adică nu ne aducem aminte nici de cadranul 1, nici de cadranul 2.

În cadranul 4, nivelul de ignoranță/uitare va scădea la 1, adică sufletele își vor reaminti că suntem cu toții frați, fiii aceluiași Creator, și se vor comporta ca atare. Vor dispărea războaiele și toată nebunia din cadranul 3, dar este posibil ca aceasta să vină cu un preț, prețul libertății individuale – un suflet nu va mai putea face „tot ce îi trece prin cap”, ci va trebui să țină cont de nevoile tuturor celorlalte suflete.

După cum am mai spus, eu cred că după cadranul 4 evoluția va reveni în cadranul 1, Absolutul, care nu are început și nici sfârșit, spre deosebire de celelalte 3 cadrane, care sunt temporare. Și probabil că totul va reîncepe, dar asta numai dacă și când va dori Conștiința Absolută.

Despre sablonul/programul de atractie fizica, dar si despre restul

dmitry-ageev

Fiecare om care se naste pe Pamant – eu nu cunosc exceptii, dar unii spun ca Iisus ar fi o astfel de exceptie – este programat de catre specie cu un ideal de FORMA fizica, de care sa fie atras d.p.d.v. fizic, sexual. De regula, este o forma fizica de sex opus, dar vedem ca exista destule exceptii (homosexualii). Este practic un sablon imprimat in mintea noastra (ceea ce scientologii numesc un implant), care ne guverneaza viata, mai mult sau mai putin, asta depinzand si de noi, de cata importanta acordam acestui aspect fizic.

Acest sablon imprimat in mental nu cred ca difera de la o persoana la alta, desi multi din cei cu care am vorbit despre subiect erau convinsi ca fiecare are propriul sablon. Dovada ar fi faptul ca o persoana frumoasa este considerata astfel de catre foarte multi oameni, neexistand dubii. Frumusetea este unul din criteriile principale de alegere a actorilor de film de la Hollywood si din alte parti, tocmai pe baza faptului ca fac vanzare filmului. Daca aceasta nu ar prinde la un public numeros, nu ar fi asa importanta.

Unul dintre criteriile pentru frumusete este simetria stanga/dreapta. Alt criteriu se pare ca este „numarul de aur”, proportia dintre diverse elemente ale anatomiei omului apropiindu-se de acest numar.

Fiind un criteriu fizic, acesta implica tineretea, sanatatea si miscarea. Sablonul este corespunzator varstei de 14-20 ani, acesta fiind probabil intervalul de varsta pe care specia il considera optim pentru reproducere. Astfel, o persoana tanara este de regula mai atractiva decat una in varsta – desi nu este obligatoriu. Toate vedetele care isi pun silicoane, sau urmeaza tot felul de tratamente de infrumusetare, de fapt incearca sa se (re)incadreze in acest sablon.

O persoana sanatoasa este mai atractiva decat una bolnava. O persoana care se misca, care danseaza, de exemplu, este mai atractiva decat una care sta pe loc. Sportivii sunt mai atractivi decat cei care nu fac sport. Si vocea este importanta. O persoana cu voce frumoasa, care canta, este mai atractiva d.p.d.v. sexual, indiferent daca este sau nu constienta de acest lucru. Dansul si muzica au, iata, o puternica conotatie erotica.

Scopul cu care specia implanteaza acest sablon este clar. Dupa cum spuneam si mai sus, este vorba de reproducere, care asigura supravietuirea speciei. Dar se pune intrebarea: ce este bun pentru specie, este bun si pentru noi, ca indivizi? Specia incearca sa ne convinga ca da, dar nu este chiar asa, nu intotdeauna.

Ce ar trebui sa intelegem este ca atunci cand actionam sub influenta unui program/sablon, nu (mai) suntem liberi. Pe multi nu-i deranjeaza acest lucru, dar pentru cineva care cauta Libertatea, este clar ca acest sablon este o piedica.

Acest sablon trebuie in primul rand constientizat. Trebuie observat ca exista, ca functioneaza, ca ne conditioneaza, ca ne limiteaza libertatea si ca ne poate provoca chiar suferinta. Sunt oameni care s-au sinucis pentru ca au gasit o persoana care se potrivea sablonului lor, dar ei nu se potriveau sablonului acesteia. Aceste cazuri demonstreaza cat de puternic poate deveni acest sablon, daca nu e constientizat, ajungand sa nu mai serveasca nici macar scopului speciei, acela de supravietuire.

Mai trebuie spus ceva important. Noi suntem fiinte tri-partite, in sensul ca suntem alcatuite din corp, minte si suflet. Sablonul despre care vorbim se refera doar la corpul fizic. El ne semnaleaza faptul ca am gasit o fiinta cu un corp care este recomandat de specie pentru reproducere. Nu ne spune nimic despre compatibilitatea d.p.d.v. al intelectului si al sufletului.

De exemplu, in cartile TROM ale lui Dennis H. Stephens, pe care le recomandam in articolul trecut, se descriu 4 tipuri de personalitati de baza, in functie de criteriul „a cunoaste”, care este considerat primul „joc”(game) jucat atunci cand am venit in acest univers. Fiecare din cele 4 tipuri are cate un postulat pe care incearca, subconstient si compulsiv, sa il aplice. Acestea sunt: 1.Sa te faci cunoscut, 2.Sa te faci ne-cunoscut, 3. Sa cunosti, 4. Sa nu cunosti.

Personalitatile 1 cu 3 (respectiv 2 cu 4)  se inteleg foarte bine, avand postulate complementare. In schimb 1 cu 4 (si respectiv 2 cu 3) sunt in completa opozitie, si daca se intalnesc intra in ceea ce se numeste un „joc” in care una din ele trebuie sa castige si una sa piarda. Este simplu de inteles ce se va intampla cu un astfel de cuplu – fiecare membru va incerca sa-si impuna postulatul asupra celuilalt membru, vor fi conflicte foarte puternice, si foarte probabil cuplul de va desparti. In cel mai bun caz (?) unul din membri va castiga, iar cel invins isi va schimba automat postulatul. Regula (ordinea) de schimbare a postulatelor este totdeauna 1->2->3->4 apoi 4->1 de la capat (este circulara). Cui doreste mai multe detalii, ii recomand TROM.

D.p.d.v. al sufletului, dupa cum spuneam intr-un articol, exista o rezultanta a dorintelor care poate varia intre 0 si 180 de grade referitor la planul material-spiritual. Daca cele doua rezultante nu sunt cat de cat in aceeasi directie, cei doi membri ai cuplului vor avea interese diferite, de exemplu unul poate fi interesat mai mult de planul material, celelalt de planul spiritual.

Iata deci ca este destul de greu sa iti gasesti „sufletul pereche”, iar aspectul fizic este doar o mica parte din complexitatea problemei.


<Fotografia e preluata din colectia fotografului Dmitry Ageev: https://500px.com/photo/988289/-by-dmitry-ageev>