Consideraţii 1

  1. Afirmaţia numărul 1 – Noi nu suntem corpul fizic. Asta ne-o zic toate religiile, toate mişcările spirituale şi toţi cei care au acces la planurile subtile ale Realităţii (clarvăzători, mediumi, hipnotizatori etc.). Pentru cei care vor o dovadă în plus, vă prezint un fapt care mie mi se pare incontestabil: existenţa homosexualilor şi a transsexualilor dovedeşte, după părerea mea clar, că suntem suflete întrupate în corpuri fizice: un homosexual (bărbat) este de fapt un suflet de femeie captiv într-un corp de bărbat, iar o lesbiană este un suflet de bărbat captiv într-un corp de femeie.
  2. Celor care au copii foarte mici ca vârstă (câteva luni) le recomand să le studieze cu atenţie comportamentul. Veţi vedea, la un moment dat (am văzut şi eu cu ochii mei) că copilul începe să-şi studieze mâinile, să le mişte şi să le privească curios din toate unghiurile. Este clar că el învaţă ce este corpul şi ce poate să facă cu el. Din păcate, tooate aceste lucruri le uităm, şi ne identificăm cu acest corp cu mult înainte de când ne ştim (asta ar fi cam pe la 2 ani).
  3. Înţelegerea faptului că nu suntem corpul fizic, şi că suntem un suflet întrupat în planul fizic/material, ar trebui să fie primul motiv de bucurie. Nu ar trebui să ne mai agăţăm disperaţi de viaţa în corpul fizic, deoarece noi suntem cu mult mai mult decât acest corp.
  4. Întrebări care apar firesc dupa asimilarea punctului 1: „ce căutăm aici”, „ce este acest loc”, „de unde venim”, „unde ne ducem”, „de ce nu ne aducem aminte nimic” etc.
  5. Religiile încearcă, cu un succes mai mare sau mai mic, să ne dea răspunsuri la aceste întrebări.

 

„Fiecare om are, prin naştere, dreptul la condiţii decente de trai”

Acest principiu, dacă ar fi adoptat şi implementat de omenire, ar duce la schimbarea radicală a societăţii omeneşti. Iată câteva consideraţii:

  • Este singurul principiu care va putea rezolva, după părerea mea, această provocare care devine tot mai evidentă, a faptului că producţia de bunuri este tot mai automatizată, iar numărul de locuri de muncă pentru oameni devine tot mai mic.
  • Acest principiu, odată implementat, va putea duce la mult visata „pace socială”.
  • Implementarea lui va implica stabilirea, be baze obiective, a noţiunii de trai decent al unui om: hrană, locuinţă, apă rece, apă caldă, mijloace de deplasare etc.
  • Implementarea lui va implica inversarea situaţiei actuale în ceea ce priveşte îmbogăţirea. Adică, anumiţi oameni, activi, întreprizători, vor putea să acumuleze averi, dacă vor dori şi le va face plăcere, dar numai DUPĂ ce s-au asigurat tuturor oamenilor condiţii decente de trai, şi fără afectarea, prin acest lucru, a condiţiilor celorlalţi. Adică, prin îmbogăţirea unora, celorlalţi să nu le fie afectate condiţiile decente de trai.
  • Se ridică problema dacă omenirea are posibilitatea de a asigura tuturor oamenilor aceste condiţii decente de trai. Ţinând cont că în prezent un mic procent (sub 10%) din oameni, o minoritate bogată deţine peste 90% din totalul resurselor planetei, eu nu cred că aceasta va fi o problemă reală. Dar dacă într-adevăr nu vor fi suficiente resurse, atunci, conform principiului empatiei descris mai jos, va trebui ca TOŢI să se mulţumească cu mai puţin.
  • Acest principiu derivă direct din sentimentul de EMPATIE, adică a te simţi „una cu ceilalţi”. Înainte de a putea fi aplicat, va fi necesară o educare în acest sens a oamenilor, dezvoltarea laturii empatice a lor. Aceasta există în fiecare om (părerea mea), dar este inhibată de societatea actuală, societatea lui „fiecare pentru el”. Duritatea aceastei societăţi forţează pe fiecare om să-şi creeze un „scut de protecţie”, prin inhibarea empatiei înnăscute. Acest scut de protecţie nu va mai fi necesar în condiţiile noii societăţi, ceea ce va duce la exprimarea liberă din partea oamenilor a empatiei şi iubirii faţă de toţi ceilalţi. Implicaţiile vor fi uriaşe, se vor putea creea condiţiile apariţiei „raiului pe Pământ”. Este foarte probabil că se va reduce semnificativ numărul bolilor, deoarece am văzut din Noua Medicină Germană că sursa bolilor se află în „conflictele biologice”, iar „grija zilei de mâine” este una din cauzele principale ale acestor conflicte. Desigur, aceste conflicte biologice nu vor dispărea complet, de exemplu „frica de moarte”, „lupta pentru teritoriu”, ‘autodevalorizarea” pe care o suferă de regulă cei mai în vârstă etc. Pentru toate acestea este nevoie de educarea oamenilor în sensul dezvoltării laturii spirituale, a înţelegerii faptului că nu există moarte, că suntem spirite întrupate în corpuri fizice şi că momentul morţii este de fapt cel de eliberare a sufletului/spiritului din cuşca corpului fizic, şi ar trebui să fie tratat cu bucurie şi nu cu durere.