Fluturaş de Vacanţă: Terra – The Ultimate Entertainment

Fluturaş de Vacanţă:  Terra – The Ultimate Entertainment

Se adresează sufletelor plictisite. Atenţie, vârsta minimă de înscriere este un miliard de ani vechime – vezi Declaraţia pe Proprie Răspundere.

Te-ai plictisit să fii nemuritor? Te-ai plictisit de creat la nesfârşit planete, stele, galaxii? Te-ai plictisit să te plimbi prin MultiVers fără nicio ţintă? Noi avem soluţia!

Programul de vacanţă „Terra – The Ultimate Entertainment” se bazează pe tehnologii de ultimă oră, cum ar fi: Tehnologia Întrupării/Încarnării, Tehnologia de Inducere a Uitării, Tehnologia Implantării Şabloanelor în Memorie, Tehnologia Interferării – de Aproape şi de la Distanţă, precum şi pe multe alte tehnologii, necesare pentru obţinerea de stări alterate de conştiinţă.

Rezultate garantate prin testare îndelungată în laborator:

  • vei uita cine eşti
  • vei uita că eşti nemuritor; vei crede că poţi să mori şi că poţi să îi omori pe alţii
  • vei uita că nu ai nevoie de nimic; vei fi absolut convins că îţi lipseşte ceva exterior ţie ca să fii fericit; printre lucrurile bizare de care vei crede că ai absolută nevoie se numără: un metal care se extrage din pământ, denumit aur; nişte foi de hârtie tipărită, denumite bani; nişte substanţe nocive pe care le vei introduce în corp ca să te simţi mai bine, cu diverse nume: cafeină, teină, nicotină etc.; o procedură mecanică bazată pe frecare, denumită sex; şi alte lucruri asemănătoare
  • vei căuta un suflet pereche care să fie jumătatea ta; negăsindu-l, vei încerca din nou şi din nou, stricând ce ai construit ca relaţii şi construind din nou, apoi iar stricând, şi aşa mai departe, pe durata întregii tale vieţi (adu-ţi aminte, scopul lumii pe care ţi-o oferim este să te scape de plictiseală! )
  • corpul tău fizic se va altera şi se va urâţi încet-încet, datorită unui proces denumit îmbătrânire, şi în final vei „muri”; durata maximă de „viaţă” a unui corp este de 125 de ani, dar, datorită lipsei de grijă faţă de acesta, vei „muri” probabil nu mult peste jumătatea acestei vârste; „moartea” va însemna să ieşi din corpul fizic, dar nici măcar atunci nu vei putea să îţi reaminteşti total cine eşti; noi ne rezervăm dreptul de a îţi oferi o nouă „viaţă”, într-un nou corp fizic; te vei bucura de această propunere şi o vei lua de la capăt

 

Observaţii:

  • Pe perioada în care te vei afla în corp fizic, deci într-o stare alterată de conştiinţă, vei fi scutit de efectele Legii Comportamentului Universal. De exemplu, vei putea să omori oricâte şi orice fiinţe doreşti, fără ca noi să intervenim. Desigur, vei fi sub jurisdicţia legilor create de voi, care pe noi nu ne interesează.
  • În cazul în care, în urma acţiunilor voastre din starea alterată de conştiinţă, viaţa pe Terra nu va mai fi posibilă, ne obligăm să asigurăm continuarea jocului pe o altă planetă, pregătită din timp. Costurile suplimentare vi se vor deconta ulterior.
  • Deoarece cererea este foarte mare, vă recomandăm să vă grăbiţi cu înscrierea. Solicitările vor fi tratate strict în ordinea sosirii.

 

Declaraţie pe propria răspundere

Subsemnatul … , declar pe propria răspundere că am o vechime ca suflet de mai mult de un miliard de ani, şi că doresc înscrierea în programul „Terra – The Ultimate Entertainment”. Accept de bunăvoie şi voi respecta următoarele condiţii:

  • ieşirea din joc se va face doar în momentul în care voi demonstra, prin toate gândurile, cuvintele şi faptele mele, că nu mă mai atrage nimic din lumea fizică care mi-a fost oferită;
  • în cazul în care, printr-o nefericită eroare (probabilitatea este de 1 la un miliard), mă voi trezi în timp ce sunt întrupat într-un corp fizic, voi avea obligaţia de a nu strica jocul celorlalţi; în caz contrar voi fi obligat să plătesc daunele cauzate, şi voi putea fi scos forţat din joc pentru limitarea acestor daune.

 

 

 

 

 

 

 

 

01.23. O revizuire a Cercului Creației în model liniar; planul sufletelor

Aș vrea să prezint câteva aspecte referitoare la ce se întâmplă la nivelul sufletelor. Plecând de la asta, am realizat că modelul Cercului Creației nu este foarte exact, deși este didactic – modelul este util pentru a înțelege ce se întâmplă cu o singura „entitate”, cum coboară și apoi se ridică înapoi, ceea ce poate fi echivalat cu un parcurs circular.

Un model mai bun pentru ceea ce vreau sa descriu în continuare ar fi cel liniar, adică, de sus în jos, cele 7 niveluri, în ordine descrescătoare. Un „nivel cu uitare” este mai jos decât același nivel „cu reamintire”:

  1. Tatăl
  2. Fiul cu reamintire
  3. Fiul cu uitare
  4. Sufletul cu reamintire
  5. Sufletul cu uitare
  6. Omul cu reamintire
  7. Omul cu uitare

De ce zic eu că este mai bun acest model – pentru că ne arată cum Omul cu reamintire, în drumul său de urcare, întâlnește mai întâi nivelul Sufletelor cu uitare, care acționează ca o frână asupra urcării acestuia. Modelul Cercului te făcea să crezi că treci direct de la nivelului Omului cu reamintire la nivelul Sufletului cu reamintire, și nu este așa. (Voi explica într-un articol viitor de ce trebuie să existe forțe de frânare, este vorba de stabilitatea dipolului Tată – Om, respectiv despre menținerea acestuia în timp).

Ilie Cioară, dar și Robert Monroe, descriu faptul că în astral, în jurul Pământului se află, atrase de acesta, suflete de vibrație joasă. Ilie Cioară povestește despre un caz în care un practicant de Yoga, încercând să experimenteze decorporalizarea, a ajuns la Spitalul 9. A rămas acolo în jur de un an (așa am reținut, sper să nu spun prostii; cine este interesat, să citească cartea „Moartea morții și desăvârșirea” a lui Ilie Cioară), după care s-a vindecat brusc și i-au dat drumul acasă. Ulterior el a povestit ce i s-a întâmplat de fapt: îndată ce și-a părăsit trupul, un alt suflet i-a luat locul în trup, iar el s-a tot chinuit să se întoarcă înapoi, reușind cu greu acest lucru, în timpul somnului aceluia.

În acest context, îndemnurile lui Michael (Mihail) Raduga, ca toată lumea să experimenteze decorporalizarea (OBE – Out of Body Experience), nu mi se par ok, ba chiar doresc să trag un semnal de alarmă celor amatori de așa ceva.

Este adevărat că o astfel de experiență personală constituie o dovadă copleșitoare că nu există moarte, și că cei care au experimentat așa ceva s-au transformat profund (vezi descrierile experiențelor din preajma morții, sau de moarte clinică), dar riscurile sunt foarte mari.

Referitor la sufletele de vibrație joasă din jurul Pământului, eu cred că acestea sunt ceea ce biserica numește demoni, și asupra cărora se face exorcizarea. De asemenea, tot despre ele este vorba atunci când vorbim de fantome, strigoi, poltergeist etc.

Revenind la planul astral, sau planul sufletelor, acesta poate fi împărțit în 3, după intenția sufletelor:

  • Primul nivel este cel al sufletelor de vibrație joasă, menționate mai sus, care doresc să se întrupeze sau reîntrupeze în planul terestru
  • al doilea nivel este al sufletelor care doresc să rămână în planul astral; Ilie Cioara povestește cazul unei femei întâlnite în planul astral, căreia i-a cerut niște informații, iar acesteia i-a fost frică să i le dea, de teama de a nu fi pedepsită să se întrupeze din nou pe Pământ
  • al treilea nivel este al sufletelor de vibrație înaltă, care încearcă să se purifice suficient încât să se poata reuni cu Sursa; în drumul lor de urcare, cred că procesul se repetă, în sensul de a fi frânate de nivelul următor, care este Fiul cu uitare.

01.12. Despre familii, ca şi „Comunităţi de Prieteni – toţi pentru unul, unul pentru toţi”

Nu vreau să se creadă că-l plagiez pe Alex Velea, dar numărul de membri într-o astfel de „Comunitate de Prieteni” este minim 2 🙂

Astfel, o familie de două persoane poate să fie ce mai redusă „Comunitate de Prieteni – toţi pentru unul, unul pentru toţi”. Şi cred că, în majoritatea cazurilor,  aşa se şi întâmplă. De regulă, familia se măreşte ulterior, apare un copil, sau mai mulţi. Acest fapt nu schimbă natura relaţiei, ci dimpotrivă, o consolidează. Îndrăznesc să afirm că o familie durează atât timp cât se păstrează spiritul lui „toţi pentru unul, unul pentru toţi”. Când acesta dispare, familia se destramă.

Desigur, mulţi folosesc cuvântul „iubire” în loc de „toţi pentru unul, unul pentru toţi”. Cele două formulări sunt echivalente, zic eu. Se poate scrijeli pe un copac „toţi pentru unul, unul pentru toţi = iubire” 🙂

Prin iubire înţeleg mai mult decat atracţia sexuală, deşi mulţi le confundă pe cele două. Iubirea este compasiune, cum zicea Buddha. Este ceea ce ar trebui să simţim cu toţii unii faţă de alţii, dar mai avem până acolo. Oricum, Buddha este acolo, ne aşteaptă. A promis că nu pleacă nicăieri până ce ultimul dintre oameni nu ajunge la nivelul lui.

Deci, familiile se destramă atunci când nu mai există „toţi pentru unul, unul pentru toţi”=iubire. Cred că asta se întâmplă din cauză că sufletele noastre sunt atât de dornice de iubire. Dacă în familie a dispărut iubirea, rămâne doar „fiecare pentru el”, iar sufletul nu mai vrea asta, deoarece are destul „fiecare pentru el” în societate, la serviciu, peste tot în jur. Şi atunci începe să caute în altă parte iubirea.

Aşadar, iată un sfat pentru cei tineri, dar nu numai: dacă doriţi să vă întemeiaţi o familie, analizaţi bine dacă sunteti dispuşi şi capabili de a experimenta pe „toţi pentru unul, unul pentru toţi”. Mulţi nu sunt pregătiţi de aşa ceva, şi confundă atracţia sexuală cu iubirea. Atracţia sexuală este un program „plantat” în noi de către specie. El este necesar pentru supravieţuirea speciei, este vital chiar. Este adevărat, de multe ori atracţia sexuală poate să fie iniţiatorul iubirii, precum paiele care aprind focul. Dar dacă nu există şi lemnele, paiele ard repede şi focul se stinge.

Trebuie menţionat un alt lucru foarte important, pe care l-am menţionat şi în articolul trecut. A face parte dintr-o comunitate, de orice fel, inclusiv o familie, implică reducerea libertăţii – nu mai poţi face tot ce vrei tu, oricând vrei tu. Trebuie să ţii cont şi de interesele şi de dorinţele celor din jurul tău.


Întorcându-ne acum la Comunităţile noastre de prieteni, iată că acestea nu sunt ceva nou. Este adevărat că eu mi le imaginez cu mai mult de 2 membri, ceea ce este cu adevărat o provocare.

Întrebarea adevărată care se pune este: dacă există atâtea comunităţi „toţi pentru unul, unul pentru toţi”, sub forma familiilor, de ce nu se schimbă nimic în societate? Pentru ce continuă acest „fiecare pentru el”?

Oare oamenii nu sunt în stare să iubească şi să respecte mai mult de o singură persoană ?

Eu cred că acest lucru nu este adevărat, dar societatea le furnizează acest şablon, şi nu există în prezent vreo alternativă la ceea ce furnizează societatea.