Despre economia reală în România

Câteva observaţii despre actuala economie a României şi despre ce ar fi de făcut, la nivel individual şi colectiv.

  1. În lipsa concurenţei reale, preţurile sunt limitate de puterea de cumpărare – mai bine zis de lipsa puterii de cumpărare – a majorităţii populaţiei. Din această cauză:
  2. La fiecare creştere a salariului minim de către guvern, puterea de cumpărare a celor care au un salariu/venit  mai mare decât acest salariu minim, SCADE. Aceştia nu trebuie să se bucure când creşte salariul minim pe economie, ci dimpotrivă. Pentru că vor creşte automat şi preţurile, în timp ce salariul/venitul lor rămâne neschimbat. Chiar şi celor cărora li se măreşte salariul, aceştia se vor bucura de o scurtă perioadă de „prosperitate”, după care preţurile vor creşte automat, şi se vor trezi în aceeaşi situaţie ca mai înainte, dacă nu şi mai rău.
  3. Ar trebui ca măcar preţurile la articolele de bază să fie ţinute sub control de către stat.
  4. Concurenţa reală este dată de o abundenţă de producători şi comercianţi. Acest lucru nu este sprijinit în România, ci dimpotrivă, se iau tot felul de măsuri (fel de fel de cerinţe, birocratice sau nu) pentru limitarea numărului acestora, şi deci împiedicarea liberei concurenţe prin favorizarea „primilor sosiţi”.
  5. Trebuie înţeles faptul că forţa de muncă are un cost, stabilit de cerere şi ofertă. Cei care nu sunt mulţumiţi de cât primesc şi vor să câştige mai mult, trebuie să încerce să îşi depăşească statutul de angajat. Trebuie să încerce să-şi facă o afacere, un PFA, ceva pe cont propriu. În acest fel nu mai sunt limitaţi de costul forţei de muncă. Aceasta este calea corectă. Cel mult se poate încerca o negociere individuală a salariului. În niciun caz nu se recomandă negocierea colectivă de salarii mai mari, care va duce în final la creşterea preţurilor, adică la inflaţie şi la scăderea puterii de cumpărare.
  6. Rezultă o implicaţie dureroasă. Întotdeauna va trebui să existe o majoritate cu venituri mici, care va trăi de pe o zi pe alta, neputând să-şi permită mai mult decât strictul necesar pentru supravieţuire. În schimb, cei puţini care vor reuşi (ei ştiu cu ce eforturi) să aibă un venit de N ori mai mare decât salariul minim, aceştia se vor bucura de o putere de cumpărare de N ori mai mare decât restul.
  7. Se poate spune deci că cei cu venituri mari se bucură de nivelul preţurilor stabilit de majoritatea cu venituri mici.
  8. Ce e de făcut? La nivel individual, am spus la punctul 5. La nivel colectiv, şi rămânând în contextul actual, de economie capitalistă, trebuie să votăm forţele care promit să ajute şi să dezvolte libera concurenţă, producţia, comerţul. Şi să ne asigurăm că îşi vor ţine promisiunile, iar în caz că nu şi le vor ţine, să le cerem socoteală, să nu mai uităm aşa uşor şi să nu mai votăm cu cine nu îşi ţine cuvântul dat.
  9. Deşi acest articol poate fi interpretat ca fiind anti-capitalist, vreau să menţionez că în orice fel de societate este nevoie ca preţurile să fie ţinute sub control. În capitalism, mecanismul este cel descris mai sus. În socialism existau mecanisme dictatoriale (se stabileau preţuri maximale), şi lucrurile erau mai simple din acest punct de vedere. Ţin să menţionez că, din punctul meu de vedere, capitalismul are un merit şi un avantaj foarte mare, şi anume faptul că permite înfiinţarea şi funcţionarea Comunităţilor de Prieteni „Toţi pentru unul, unul pentru toţi”, comunităţi bazate pe respect reciproc, unde toţi membrii se implică total, şi unde profitul se împarte în mod egal. Pe cei curioşi îi îndemn să citească blogul meu, şi se vor putea lămuri despre ce este vorba.
Anunțuri

Discursul de absolvire pentru Adam și Eva

Dragii Mei, v-am chemat astăzi la Mine să vă felicit. Ați reușit în sfârșit să dovediți că v-ați maturizat. Cum? Ați reușit să depășiți interdicția pe care v-am pus-o referitoare la mărul din pomul cunoașterii. Ați fost niște copii cuminți, am fost foarte mulțumit de voi, dar așteptam cu nerăbdare să văd că reușiți să luați propriile decizii. O să aveți și voi copii, și o să vedeți cum vine treaba asta…

Acum, că v-ați maturizat cât de cât, o să încerc să vă spun care este planul. Nu știu dacă îl puteți înțelege pe deplin acum, sunteți încă reduși ca inteligență – aveți un coeficient doar puțin mai mare  decât primatele.

Am pregătit pentru voi o planetă foarte frumoasă, planeta Pământ. Este o planetă de clasă A, care înseamnă că viața este abundentă, dar, în același timp, veți vedea, este un loc periculos. Speciile au evoluat și au reușit să creeze un echilibru, dar acest echilibru este dinamic, se realizează printr-o luptă permanentă pentru supraviețuire. Așa se întâmplă atunci când inteligența se dezvoltă, dar lipsește sufletul. Viețuitoarele de pe această planetă au evoluat ca inteligență, dar nu au suflet. Rezultatul unei astfel de evoluții poate fi rezumat la principiul „fiecare pentru el”.

Spre deosebire de aceste viețuitoare, vouă am decis chiar de la început să vă dau și suflet. Ce este sufletul? Este latura divină din voi, partea cea mai apropiată de natura Mea. Ea este nemuritoare, ca și Mine. Este partea din voi care poate să se iubească pe sine însăși, ca Mine, dar care poate să aibă sentimente și pentru ceilalți. Sentimentele pot fi de iubire, dar și de alte feluri, chiar opuse acesteia, și, ținând cont de planeta unde vă trimit, veți avea parte de toate.

Scopul pentru care vă trimit pe Pământ este să vă înmulțiți, să supraviețuiți ca specie, să păstrați echilibrul pe planetă împreună cu celelalte specii, dar, cel mai important, să reușiți să experimentați Fericirea. Ce înseamnă asta? Înseamnă să vă aduceți aminte de sufletul vostru, de latura divină, nemuritoare din voi, și să trăiți ghidați de aceasta combinată cu inteligența voastră, care se va dezvolta la rândul ei.

Cele două vor fi la început în contradicție. Inteligența, care este rezultatul evoluției în planul terestru, vă va conduce, cum spuneam mai devreme, către „fiecare pentru el”. Fără inteligență nu ați putea supraviețui pe Pământ, și de aceea v-am creat capacități de a o dezvolta foarte mult.

În schimb sufletul vă va aduce aminte întotdeauna că sunteți copiii Mei, că sunteți de natură divină, că sunteți în final Una cu Mine. Sufletul vă va face să fiți empatici între voi, dar și cu celelalte forme de viață. Atunci când veți reuși să dețineți controlul asupra planetei, și când lupta pentru supraviețuire va fi o problemă rezolvată, atunci veți avea timp să vă explorați cu adevărat sufletul și sentimentele. Atunci veți descoperi că nu vă va satisface doar bunăstarea personală, și veți descoperi că vă pasă de semenii voștrii, dar și de celelalte viețuitoare. Veți descoperi că nu puteți fi fericiți atunci când cei din jurul vostru sunt nefericiți. Este normal să fie așa, deoarece toți sunteți copiii Mei, așadar toți sunteți Frați întru Divinitate.

Veți vedea atunci că nu puteți fi fericiți decât toți împreună, fără nicio excepție. În acel moment veți renunța la „fiecare pentru el” și veți asculta de îndemnul sufletului, și anume „toți suntem Unul” sau, altfel spus, „toți pentru unul, unul pentru toți”.

Sigur veți uita mare parte din ce v-am spus astăzi, dar voi avea grijă să vă reamintesc din timp în timp aceste lucruri, prin semeni ai voștri care vor fi mai deschiși către mesajul sufletului și către Mine.

Dacă altceva nu veți reține, reiau un singur Adevăr, poate pe acesta veți reuși totuși să îl rețineți:

Nu puteți fi fericiți decât toți împreună.


01.10. Poveste despre planeta Arret

Am avut o viziune despre o planetă numită Arret.

Aceasta se află foarte departe, pe partea diametral opusă a galaxiei noastre.

Ea este locuită de niște ființe foarte empatice între ele. Au ajuns să comunice telepatic. În momentul în care una dintre ele este în pericol, sau are vreo problemă, celelalte îi sar imediat în ajutor. Astfel, ele s-au înmulțit și au ajuns specia majoritară pe planeta Arret.

Dar iată că într-o zi, una dintre ele le transmite un mesaj telepatic celorlalte:

„Am găsit o definiție generală despre bine și rău: tot ceea ce mărește separarea și nevoia este bine, iar tot ceea ce le micșorează este rău. Priviți aceste patru cadrane care se formează. În cadranul 1 există şi separare şi nevoie, în cadranul 2 există separare, dar nu există nevoie, în cadranul 3 nu există nici separare, nici nevoie, iar în cadranul 4 există nevoie, dar nu există separare. Iată, deci, noi ne aflăm acum în locul cel mai rău din Univers, și nici măcar nu ne dăm seama de acest lucru. De când ne naștem, societatea ne inoculeaza ideea „toți pentru unul, unul pentru toți”, fără să avem niciun fel de alegere. Priviți la specia noastră, a degenerat. Nimeni nu mai poate face nimic pe cont propriu, totul se face împreună cu ceilalți. Nu avem cum să știm care dintre noi este cel mai puternic, cel mai inteligent etc. Nu v-ați săturat de această societate? Pentru cei care s-au săturat, vreau să spun că am găsit o modalitate pașnică de a o schimba: crearea de comunități „fiecare pentru el”. Membrii acestor comunități se vor numi competitori, sau dușmani. Ei vor fi în competiție unul cu celălat, pentru a se dovedi care este superior. Este interzis să se mai ajute între ei, dimpotrivă, dacă se poate, trebuie să-și facă ceea ca am numit „rău”. Desigur, pentru aceasta trebuie să învețe să-și ecraneze gândurile, pentru ca ceilalți să nu le mai poată auzi. Va fi deosebit de dificil, dar este singura soluție ca să salvăm specia de la o degenerare totală. Am găsit și modul în care va fi recompensat cel mai bun. El va primi ceva ce am numit bani. Și anume, câștigătorul va primi cei mai mulți bani, iar ceilalți vor primi mai puțini, sau chiar deloc”.

„Bine, dar ce sunt banii ăștia, și cu ce or să-l ajute pe câştigător ?”, au întrebat telepatic celelalte ființe.

„Nu am stabilit exact forma lor, dar cred că vor fi niște hârtii. Cu ajutorul lor, câștigătorul va putea să posede mai mult decât ceilalţi, va putea să posede mai mult decât are nevoie . Nu e grozav ?”

„Nu înțelegem ce înseamnă să posede”, au zis celelalte ființe. „Noi acum consumăm ceea ce avem nevoie. Cum ar putea câștigătorul să consume mai mult decât are nevoie ?”

„Nu știu să vă spun acum, nu am toate răspunsurile, sunt abia la început. Mă gândesc că, dacă el nu poate să consume mai mult decât are nevoie, poate îi vom obliga pe ceilalți să consume mai puțin decât au nevoie; aceasta se va numi supravieţuirea celui mai bine adaptat. Vom putea crea astfel noi stări sufleteşti, precum singurătatea, lipsa de comunicare, suferinţa şi altele, cărora încă nu le-am găsit un nume, şi care în societatea noastră lipsesc cu desăvârșire, din care cauză a apărut degenerarea. Vă repet, va fi dificil, dar trebuie să o facem. Sigur, mulţi nu vor înțelege, vor rîde de noi, dar noi vom merge mai departe.

Trebuie să mergem mai departe, pentru că știu că se poate.

Am avut o viziune despre o planetă numită Terra.

Aceasta se află foarte departe, pe partea diametral opusă a galaxiei noastre. ”