Ideile pe care le prezint mai jos nu sunt originale. Ele sunt luate din cărți aparținând unor iluminați precum Jiddu Krishnamurti, Nisargadatta Maharaj etc.
Nu multă lume își dă seama că naționalismul e o altă formă, mai subtilă, de egoism. Mulți îl consideră opus egoismului, dar nu este așa. Egoul, în dorința lui de a se proteja, caută să se identifice cu ceva superior lui: un club de fotbal, un oraș, o regiune, o țară, o națiune etc. Astfel se simte mai apărat, mai în siguranță, fiind solidar cu alți oameni de același fel. Dar, așa cum egoismul duce inevitabil la conflicte, la fel și naționalismul duce, mai devreme sau mai târziu, la conflicte mult mai mari, inclusiv la războaie.
În perioada interbelică s-a vehiculat la noi, cu un succes apreciabil, ideea că legătura individului cu Dumnezeu se face prin neam, deoarece Dumnezeu nu discută cu persoane, ci doar cu neamuri. Este o idee complet greșită.
Krishnamurti dezbate pe larg în cărțile sale cât de periculos este naționalismul. Nisargadatta Maharaj ne arată, în cartea sa „Eu sunt Acela”, că oricine reușește să-și depășească egoul, descoperă în el însuși Conștiința Absolută, care este una singură, și care se manifestă ca iubire pură. Nu există așadar o așa-numită conștiință de neam, aceasta este doar o idee a minții. Oamenii trebuie să se considere oameni, nu dinamoviști, nu olteni, nu români etc. Toate aceste identificări sunt false și duc în final la conflicte.
P.S. Am căutat în cartea „Eu sunt Acela” ce spune Nisargadatta Maharaj:
<M: Interesul pe care îl porţi pentru alţii este egoist, nu te priveşte decât pe tine, şi este orientat prin şi către Sinele tău. Pe tine nu te interesează alţii în calitate de persoane, ci doar în măsura în care ei îţi îmbogăţesc sau îţi înnobilează imaginea pe care o ai despre tine însuți. lar culmea egoismului este de a nu-ți păsa decât de protejarea, de păstrarea şi de multiplicarea propriului tău corp. Prin corp eu înțeleg tot ceea ce este legat de numele tău şi de forma ta – familia ta, tribul tău, țara ta, rasa ta etc. A fi ataşat de numele tău şi de forma ta este egoismul însuşi. Omul care ştie că el nu este nici corpul nici mintea, nu poate să fie egoist, căci nu are nimic care să-l facă egoist. S-ar putea spune de asemenea că el este în egală măsură „egoist” în numele tuturor celor pe care îi întâlneşte; bunăstarea fiecăruia este a lui. Sentimentul „eu sunt lumea, lumea este eu însumi” devine întru totul natural; odată ce acest sentiment este bine stabilit, dispare pur şi simplu orice cale de a fi egoist, căci a fi egoist înseamnă a râvni, a dobândi, a acumula în numele părții şi în detrimentul întregului.>
Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi" 