Vreau să revin la articolul referitor la cele 4 cadrane (https://comunitatideprieteni.wordpress.com/2015/02/15/01-03-cele-4-cadrane/), unul dintre primele articole scrise pe acest blog, și printre cele mai importante, consider eu. Între timp am urmat câteva cursuri mai avansate de Kabala (cei interesați le pot găsi pe https://www.kabbalah.info) și am aflat unele informații pe care nu le știam. În primul rând voi redesena cercul cu cele 4 cadrane, dar le voi numerota diferit, și voi explica de ce.
Mai întâi vreau să fac o recapitulare a ceea ce semnifică cele 4 cadrane. Ideea celor 4 cadrane mi-a venit citind cartea „Comuniune cu Dumnezeu” de Neale Donald Walsch, unde acesta prezintă cele 10 iluzii ale umanității (ar fi util să le caut și să le menționez). Analizând aceste 10 iluzii, mi-am dat seama că ele au la bază doar două iluzii fundamentale: separarea și nevoia (ulterior am inclus și ignoranța/uitarea, dar aceasta se referă doar la modul în care trăim experiențele din cele 4 cadrane – putem trăi aceste experiențe cu uitare, sau cu reamintirea a ceea ce suntem, ceea ce face ca totul să fie mult mai ușor). Și dorind să reprezint vizual toate variantele posibile referitoare la separare și nevoie, am ajuns la cercul cu cele 4 cadrane. Semnificația lor este următoarea: în cadranul 1 nu există nici separare, nici nevoie; în cadranul 2 există separare, dar nu există nevoie; în cadranul 3 există și separare, și nevoie; în cadranul 4 există nevoie, dar nu există separare.
Am corelat informațiile din cursul de Kabala cu cele 4 cadrane și am găsit o corespondență perfectă. Motivul pentru care am renumerotat cadranele este acela că, conform cursului de Kabala – EXISTĂ O CRONOLOGIE. Evoluția pornește din cadranul 1 și continuă cronologic în cadranele 2, 3 și 4. Kabala nu mai spune ce se întâmplă după aceea, dar eu cred că totul revine la Absolut, adică în cadranul 1, unde probabil începe un nou ciclu, deși acest lucru nu este obligatoriu. Am citit undeva (nu mai știu unde, din păcate) un principiu fundamental, care mi se pare adevărat – orice are un început, are și un sfârșit. Și dintre toate cadranele, cadranul 1, reprezentând Absolutul, nu cred că are început și nici sfârșit. Celelalte cadrane sunt toate temporare, adică au un început și un sfârșit.
Totul a început din Absolut, care este reprezentat de cadranul 1. În Absolut nu există separare și nevoie. Și evident că nu există nici uitare. Există o singură conștiință conștientă de sine însăși. Nu există, desigur, niciun corp. Dacă voi avea timp, voi explica faptul că corpurile sunt mijloacele prin care se construiește și se perpetuează iluzia.
Cadranul 2 reprezintă planul spiritual, sau subtil, planul unde există sufletele/spiritele. Acestea sunt corpuri separate unele de altele, dar nu cunosc nevoia (de exemplu, nu au nevoie de apă sau hrană pentru a supraviețui, cum este situația în planul fizic). Conform Kabala, Creatorul a creat un singur suflet, pe Adam – Primul Om, iar acest suflet s-a „spart” ulterior în 600.000 de suflete (nu știu ce semnifică această cifră, este foarte mică comparativ cu populația actuală a Pământului; ca implicație, este posibil ca nu toți oamenii să aibă suflete, cum zice și Corrado Malanga).
Cadranul 3 este cel în care ne aflăm astăzi noi, oamenii. Este planul fizic, material, unde iluzia de separare și nevoie există în proporție de 100%. (Apropo, pe vremea când eram suflete în planul subtil, dacă ar fi venit cineva la noi să ne spună că vom ajunge să ne urâm, să ne luptăm între noi, să ne mințim, să ne furăm, să ne ucidem, am fi rîs de el, crezând că este nebun.)
Cadranul 4 este CEEA CE VA URMA, conform Kabala, este cadranul către care ne îndreptăm cu toții, cu sau fără voia noastră (voi reveni la aceasta). Aici există nevoie, dar nu există separare. Interpretarea Kabala este că noi toți, în planul fizic (!), vom alcătui o singură ființă, prin reconectarea tuturor părților „sparte” ale lui Adam-Primul Om. Conform tradiției evreiești, acest lucru va coincide cu venirea lui Messia. Ce va însemna acest lucru nu mi-e clar. Poate vom funcționa precum albinele sau furnicile, coordonați perfect de către un sistem central. Am găsit pe net și varianta conform căreia vom fi conectați toți la A.I. (inteligență artificială – un supercomputer – căutați scrierile lui Wes Penre https://wespenre.com/), dar personal mi se pare o variantă improbabilă.
Spre deosebire de Kabala, eu cred că pentru a fi posibil așa ceva, oamenii trebuie să își „piardă” eu-rile, ego-urile, personalitățile. Egoul sau personalitatea este o interfață de care sufletul are nevoie pentru a se adapta la planul fizic. Ea începe să se formeze din momentul nașterii în această lume, fiind bazată pe memorie. Celor care vor să afle mai multe despre ego și spargerea acestuia, le recomand să citească sau să caute pe net/YouTube: Eckhart Tolle, Mooji, Papaji, Ramana Maharshi, Nisargadatta Maharaj, Jiddu Krishnamurti, U.G. Krishnamurti, Ilie Cioară, Ionuț Spiridon (https://www.facebook.com/ionut.spiridon.165), Radu Călin(https://haidelatara.wordpress.com/).
Kabala spune că ego-urile nu trebuie să dispară, că au rostul lor, și anume acela de a crește dorința, care era foarte mică la nivelul inert (rocă, piatră), crescând tot mai mult la nivelurile următoare: vegetal, animal și uman. Tot ce trebuie este ca aceste ego-uri să fie „corectate” – să nu mai dorească plăcere pentru ele însăși, ci această plăcere să fie pentru Creator.
Kabala spune că rezultatul final este inevitabil. Dar pentru a ajunge la rezultatul final există două căi: calea cunoașterii și aplicării benevole, și calea suferinței. Din câte am văzut, suferința foarte mare poate duce într-adevăr la „spargerea” ego-ului (este vorba de suferință psihică, nu fizică). Exemple pot fi date prin Jiddu Krishnamurti, care și-a pierdut fratele, și Eckhart Tolle, care ajunsese în pragul sinuciderii. Ambii au cunoscut „iluminarea” în urma acestor suferințe, adică spargerea ego-ului și accesul, în acest mod, la o altă stare de conștiință, eliberată.
Dacă am menționat Kabala, trebuie să menționez care este scopul Creației, conform acesteia. Creatorul a dorit să creeze o creatură căreia să îi dăruiască totul (lumina, iubirea, plăcerea etc.) și care Îi va fi partener egal Creatorului. Această creatură se va concretiza în cadranul 4. Cadranele 2 și 3 sunt doar pași intermediari, necesari „creșterii”, formării acestei ființe. Totul se petrece analog cu pântecul unei mame, care va da naștere unui fiu.
Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi" 