Totul e vibrație, frecvență, pulsație, mișcare, nimic nu e staționar. Nu există nimic care să-și păstreze forma la nesfârșit – totul se transformă tot timpul. Stabilitatea oricărei forme este doar o aparență, este doar temporară.
Am înțeles că ceea ce am numit până acum Dumnezeu, respectiv „Tot ceea ce există”, nu este chiar Tot ceea ce există, ci este la rândul Său „o picătură într-un ocean”.
Am înțeles că nici chiar Dumnezeu nu este absolut liber, deși oamenii așa își imaginează. El trebuie să respecte niște legi ale Creației de la un nivel superior, care conduc la un anumit nivel de mecanicitate. La rândul Lui, în momentul în care crează, indiferent ce anume, stabilește automat niște legi pe care elementele componente trebuie să le respecte.
În procesul de Creație trebuie să existe legi, altfel Creația nu ar putea fi stabilă. Dacă vrei să construiești o casă din cărămizi, este obligatoriu ca acele cărămizi să își păstreze forma și locul în care le așezi. Dacă fiecare cărămidă ar începe să-și schimbe forma, sau ar începe să se miște din locul în care ai pus-o din cauză că nu îi place, atunci nu ai mai putea construi niciun fel de casă.
Am tot spus că Dumnezeu și-a dorit să experimenteze și altceva decât „Eu sunt”. Am preluat afirmația de la Walsch, și pare a fi într-adevar corectă, dar iată că trebuie diferențiat între ce este proces mecanic și ce nu!
Impresia mea este că viața pe Pământ este o „creație pură” și personală a lui Dumnezeu, adică nu face parte din procesul mecanic, nu are legătură cu acesta. Asta înseamnă și că nu poate influența cu nimic procesul, acea pulsație periodică – asta e într-un fel demoralizant, deoarece înțelegem că, cu ea sau fără ea, lucrurile vor continua la fel – deci nu pare ca viața pe Pământ să aibă vreo finalitate, vreun scop – în afară de acela de a experimenta diverse stări de conștiință, sentimente, trăiri, ceea ce este exact ce spuneam că și-a dorit să experimenteze Dumnezeu. În același timp, prin „dilatarea” timpului și spațiului, Dumnezeu a reușit să scoată temporar această creație de sub influența acelor legi implacabile, deci aici există mai multă libertate, după cum am mai spus. Totuși acele legi acționează permanent, și vor face ca tot Universul material să revină la Sursa de unde a plecat, deci viața în planul material, în sensul în care o definim acum, va dispărea – la fel ca și planul material.
Apare întrebarea – ce se poate schimba și ce nu? În particular, pe mine mă interesează dacă societatea actuală se poate schimba cu ceva mai bun sau nu. Îmi este clar că ea este rezultatul viziunii oamenilor „competitivi”, „materialiști”, pe care au impus-o și celorlalți. Dacă oamenii „egalitari”, „spirituali”, se vor uni, se vor organiza, eu cred că vor putea oferi o alternativă, eventual chiar prin acele „comunități de prieteni – toți pentru unul, unul pentru toți”.
Marc Aureliu (? nu este sigură sursa originală) spunea: Dă-mi Doamne puterea de a accepta ceea ce nu se poate schimba,
curajul de a schimba ceea ce se poate schimba și înțelepciunea de a face diferența dintre ele. Aceasta ar putea fi definiția sau calea fericirii pentru om.
Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi" 